Avocata Elena Radu: Certificatul verde și vaccinarea obligatorie experiment psihologic pentru creșterea gradului de vaccinare?

Romania Info este cenzurat pe unele rețele de socializare. Pentru a rămâne în contact cu noi și a ne putea urmări necenzurat, ne găsiți aici:

romaniainfo.ro / romaniainfo.com / MeWe / Minds / Gab / VKontakte / Clouthub / Rumble


Avocata Elena Radu a postat un mesaj pe pagina sa de socializare în care chestionează metodele autorităților privind implementarea certificatului verde:

,,Certificatul verde si vaccinarea obligatorie experiment psihologic pentru creșterea gradului de vaccinare?

Cam asta spune ECDC cu alte cuvinte. (modelează comportamente).

În cele 5 C uri pentru creșterea gradului de vaccinare au băgat și „conformarea”.

Ne spune ECDC ce au făcut tarile pana acum și ne spune și ca sunt necesare cercetări suplimentare.
Impunerea certificatului ar putea avea un efect negativ asupra autonomiei, motivației și disponibilității oamenilor de a se vaccina și ca nu prea ar fi bine sa se folosească presiunea și controlul (ca asa rezulta din studiile UK și Israel).

Impunerea vaccinării obligatorii necesita un cadru legal (ceea ce nu prea e pe la noi în prezent) și pune probleme de etica.

https://www.ecdc.europa.eu/…/Facilitating-vaccination…


Traducere aproximativa

Strategii adiționale pentru a crește numărul vaccinărilor

În unele țări, când alte tipuri de intervenții nu au dat rezultatul dorit pentru acoperirea vaccinală, măsurile bazate pe stimulente, obligativitatea unor certificate sau ordine au fost introduse. Chiar și așa, este important de subliniat că deși aceste inițiative se pot dovedi eficiente ca un factor declanșator pentru cei nehotărâți sau împotriva vaccinării, ele caută mai degrabă să modeleze comportamente, iar nu să schimbe felul în care oamenii se raportează la vaccinuri- ce simt sau ce cred despre ele. În plus, un stimulent sau o serie de sancțiuni ar putea minimiza oportunitățile de amânare a vaccinării prin faptul că o conduită cerută individului îi poate aduce acestuia rezultatul dorit ( accesul la educație, dreptul la muncă, divertisment sau turism).

Având la bază acest principiu și luând în considerare și faptul recunoscut odată cu pandemia COVID 19 că ar putea exista și alte metode pentru asigurarea vaccinării populației, „ conformarea” a fost propusă recent ca o adăugire pe lista celor 5C. „ Conformarea” se referă la politici de vaccinare care trec dincolo de a apela la latura emoțională sau cognitivă a populației sau la sentimentul de responsabilitate colectivă și se concentrează în schimb pe monitorizare socială și sancționarea celor care nu sunt vaccinați. Sunt NECESARE CERCETĂRI SUPLIMENTARE pentru a se determina dacă astfel de inițiative au contribuit la creșterea ratei de vaccinare pe timpul pandemiei COVID 19.

STIMULENTE: cercetări comportamentale făcute în trecut sugerează că stimulentele ar putea pe de o parte reafirma importanța vaccinării, dar pe de alta ar putea sugera și faptul că unii oameni nu aleg liber să se vaccineze, ceea ce conturează mesajul cum că vaccinarea nu ar fi un comportament care să reprezinte norma. Mai mult decât atât, o sinteză a analizei strategiilor de acordare a stimulentelor indică o divergență între recomandări, cu unele studii care sugerează că abordarea aceasta e eficientă, iar altele ce spun că dovezile de eficiență nu sunt concludente.

Studiile făcute la debutul vaccinării în timpul pandemiei COVID 19 au contestat indiciile anterioare conform cărora stimulentele monetare ar putea crea disponibilitatea pentru vaccinare. Aceste cercetări au avertizat asupra faptului că inițial, când un vaccin nou devine disponibil, prioritatea campaniilor ar trebui să fie creșterea gradului de încredere, în special în ceea ce privește siguranța vaccinurilor. Odată ce temerile legate de siguranță sunt reduse, stimulentele financiare pot să crească gradul de vaccinare, dar sunt necesare cercetări suplimentare. Un larg studiu de control randomizat făcut în Suedia în Mai- Iulie 2021 a arătat că până și stimulentele modeste pot crește gradul de vaccinare ( cu 4.2 pp de la 71.6% rata de pornire), indiferent de baza sociodemografică a participanților. Acest studiu ne arată totodată că alte probleme ce trebuie luate în calcul sunt: probleme etice, posibile diferențe de rezultat în funcție de rata de vaccinare din țara respectivă, cine acordă stimulentul ( în acest studiu era vorba de echipa de cercetare) și riscurile ca stimulentele să erodeze disponibilitatea populației de a se vaccina în viitor ( de exemplu cu un booster) fără a fi plătiți. Alte studii sugerează că stimulentul financiar pentru a se vaccina poate fi perceput ca atractiv când sunt avute în vedere grupuri cu rate de vaccinare constant scăzute, ceea ce poate duce la o îmbunătățire a situației pe termen lung, însă nu oferă o soluție definitivă. Într-o perspectivă mai largă, apar ca necesare strategii complementare, precum identificarea surselor/ motivelor de rezistență, adresarea obstacolelor în calea accesului la vaccin și comunicare ade o manieră transparentă pentru a construi încrederea în autoritățile publice. Stimulente pentru anumite grupuri țintă, cum ar fi lucrătorii din sănătate, ar trebui planificate și hotărâte împreună cu reprezentanții acestor grupuri.

CERINȚE PENTRU CERTIFICATE : mai multe țări UE / SEE au implementat cerințe pentru a arăta dovada vaccinării, prin intermediul unui certificat, pașaport verde sau pașaport de sănătate, care poate include, de asemenea, dovada recuperării de la COVID 19 și dovada unui rezultat negativ al unui test. Oamenii sunt obligați să dețină astfel de certificate pentru a accesa anumite localuri, să ia parte la activități recreative, culturale sau profesionale specifice, să călătorească sau să aibă acces la locurile de muncă. Pentru scopul acestui raport, separăm acest tip de cerință de certificat față de „mandatele (obligatorii) de vaccinare” discutate mai jos, deși în literatură termenii pot fi folosiți alternativ. În plus, concentrându-se nu numai pe dovezi de vaccinare, dar și dovada recuperării sau a unui rezultat negativ al testului, astfel de certificate nu presupun în mod specific o obligativitate la vaccinare. Certificatul digital COVID-19 al UE este un exemplu de cerință care, în acest caz, își propune să ușureze libera circulație în interiorul UE [75].

Cercetătorii avertizează că impactul „propunerilor de pașapoarte” asupra intențiilor de vaccinare poate varia în funcție de ce aceste certificate acoperă (vaccinare, test recent, anticorpi), la ce tip de activități se aplică (călătorii internaționale, acces în localuri, angajare) și când sunt introduse (imediat sau după ce a fost oferit acces la vaccinare către toată lumea). Acest lucru, la rândul său, va avea impact asupra percepțiilor oamenilor asupra certificatelor în ceea ce privește legitimitatea, echitatea, și sentimente de constrângere [76]. Cercetătorii indică faptul că „pașapoartele de vaccin” îi pot face pe cei care deja intenționează să fie vaccinați și mai pozitiv cu privire la intenția lor, dar pot avea efectul opus asupra celor care au îngrijorări cu privire la vaccin. Cerințele pentru certificate au stârnit opoziția din partea unor actori politici și economici, așa cum s-a văzut în Anglia, când guvernul a renunțat la planul său de a introduce un „ pașaport de vaccinare” pentru cei care doresc să meargă în cluburi de noapte și la evenimente aglomerate, pe fondul criticilor legate de problemele de implementare și costuri [77]. Un studiu realizat în Marea Britanie și Israel a concluzionat că pașapoartele de vaccinare implementate la nivel intern ar putea avea un efect negativ asupra autonomiei, motivației și disponibilității oamenilor de a se vaccina și că ar trebui ca strategia să se concentreze asupra mesajelor despre autonomie și apropiere de public, mai degrabă decât asupra presiunii și controlului[78].

Pe baza unui studiu realizat în Marea Britanie, cercetătorii indică potențialul efect polarizant al pașapoartelor vaccinale. Chiar dacă este acceptat în general într-o țară, pot exista variații mari în atractivitatea pașapoartelor vaccinale pentru anumite grupuri de populație (de ex.
tineri, minorități etnice etc.), iar acest lucru poate risca să descurajeze populațiile specifice și adunate în baze geografice restrânse de la vaccinare [76]. Vor fi necesare mai multe cercetări cu privire la posibilele consecințe neintenționate ale acestora.

CERINȚE PENTRU VACCINARE/MANDATE (OBLIGATORII). Chiar dacă mandatele (OBLIGATORII) pot fi extrem de eficiente, cercetătorii avertizează că alte strategii pot fi suficiente sau mai degrabă preferabile, în funcție de motivele pentru care nu este destul de ridicată rata de vaccinare. Cu toate acestea, în anumite grupuri țintă specifice, cum ar fi lucrătorii din domeniul sănătății, s-a demonstrat că cerințele cresc acoperirea vaccinului [70]. Mandatele (obligatorii) semnalează sprijinul politicilor pentru imunizare și, prin urmare, pot crește resursele pentru infrastructura de vaccinare. Cu toate acestea, ele pot fi, de asemenea, contraproductive în orice populație care nu sprijină la scară largă vaccinarea [79]. Pe baza experiențelor anterioare cu mandatele de vaccinare (de exemplu, în SUA) și a provocărilor pe care introducerea noilor vaccinuri COVID-19 le-a prezentat, cercetătorii au remarcat înainte de lansarea vaccinării că mandatele (obligatorii) limitate cu sprijin public, în anumite condiții, ar putea face parte dintr – un pachet cuprinzător de intervenții [79]. Cu toate acestea, mandatele (OBLIGATORII) NECESITA UN CADRU LEGAL care să permită autorităților să restricționeze libertățile personale din motive de sănătate publică și aprobări la nivel de politică. Ca atare, pot fi contestate și în INSTANȚE, generează dezbateri cu privire la libertatea personală și, deși ar putea încuraja unii dintre cei reticenți să obțină certificate de vaccinare, pot de asemenea să alimenteze valul de împotrivire[80,81]. Cântărirea atentă a considerațiilor etice în raport cu mandatele (obligatorii) de VACCINARE este de asemenea absolut necesară, după cum subliniază OMS [82].

Unele țări UE / SEE au implementat mandate pentru vaccinarea COVID-19, alte țări se gândesc la această strategie, în timp ce altele favorizează o abordare voluntară a vaccinării [47,83]. Mai multe țări UE / SEE au implementat în trecut mandate de vaccin pentru vaccinuri specifice și grupuri de populație, în special pentru copii mici [84], pentru a aborda scăderea ratelor de vaccinare, ezitarea în fața vaccinului și focarele recurente, în special pentru rujeolă. De exemplu, în 2017, Italia a introdus o lege care a extins o listă de vaccinări obligatorii pentru sugari de la patru la zece vaccinuri (de exemplu poliomielită, difterie, hepatită B, rujeolă, oreion, rubeolă, varicelă etc.). Vaccinarea a fost necesară pentru ca respectivul copil să aibă acces la școli, iar lipsa conformității ar fi dus la amenzi pecuniare. O analiză a politicii respective a concluzionat că acoperirea vaccinului a crescut pentru toate vaccinurile, deși autorii au recunoscut că ezitarea în administrarea vaccinului a continuat să fie o problemă și că dezbaterea politică și socială privind vaccinarea obligatorie era încă în curs [85].”

Sursa: Coaliția pentru Apărarea Statului de Drept

Join the Discussion

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top