Chinurile suferite de un pacient infectat cu Covid în Spitalul „Clujana”: „M-au obligat să iau Remdesivir. Mama a murit, tratată la spital la boli infecțioase cu Remdesivir”

RomaniaInfo se confruntă cu cenzura pe unele rețele de socializare. Pentru a rămâne în contact cu noi și a ne putea urmări necenzurat, ne găsiți aici:

romaniainfo.ro / romaniainfo.com / MeWe / Gab / Clouthub / VKontakte / GabTV / Rumble


Un clujean în vârstă de 47 de ani, infectat cu SARS-CoV-2 acuză medicii spitalului Covid „Clujana” că i-au administrat Remdesivir fără consimțământ, provocându-i creșterea glicemiei ca reacție secundară, de pe urma căreia s-a ales cu un diabet zaharat de gradul 2. Medicii au refuzat să îi administreze alt tratament decât cel din „protocolul oficial”, dându-i de ales între a nu primi nimic sau a primi Remdesivir. Aceeași medicație care o omorâse pe mama pacientului, în septembrie 2020, după o lună de stat în spital pe mâna „salvatorilor”, conform declarațiilor fostului pacient de Covid. Pacientul, externat pe propria răspundere, povestește că cei care se luau în gură cu asistenții medicali primeau palme, iar vârstnicii erau legați de pat și intubați cu forța, deși respirau bine.

Redăm mai jos declarația acestuia cu mențiunea că am solicitat și punctul de vedere oficial al Spitalului.

 „Am făcut tratament o săptămână acasă, am rămas fără aer, saturație 55 și m-am dus la spitalul Clujana. Acolo n-au vrut să mă trateze decât cu Remdesivir. Mama a murit, tratată la spital la boli infecțioase cu Remdesivir. N-am vrut să mă trateze, am refuzat să semnez și nu m-au tratat cu nimic, au zis că ei altceva nu-mi dau, că asta prevede protocolul, Remdesivirul. Până a doua zi seara când am semnat, până la urmă n-am avut ce face, au zis că au vorbit cu tata, că tata o semnat și e de acord. Pe tata nu l-a contactat nimeni. Până la urmă am semnat și a doua zi, seara, m-au tratat cu Remdesivir și încă un medicament. Mi-era frică de Remdesivir, că și mama a murit de Remdesivir în spital, n-am vrut cu Remdesivir, mă gândeam la alte antivirale, dar nu mi-au dat. 

După ce am luat Remdesivir mi-o crescut foarte mult glicemia, m-au scos că sunt bolnav cu diabet gradul 2, dar eu știam chestia asta de la maică-mea, că și la maică-mea după Remdesivir i-o crescut diabetul. Cine-o mai fost internat la spital la boli infecțioase tot cu Remdesivir l-au tratat. Și am refuzat, știam că-mi crește diabetul, știam efectele secundare. Acuma trebuie să mă duc vineri dimineața sau luni să-mi facă diabetul și să-mi dea tratament pentru diabet gradul 2. Am făcut diabet de la Remdesivir. Eu nu mă știu cu așa ceva, n-am avut treabă.

Știți ce era cel mai greu la spital? Doctorița care a omorât-o pe mama era acolo de gardă și a vrut să mă trateze și eu am refuzat. C.C., medic A.T.I. Când o fost internată mama mea în spital, anul trecut în august, împreună cu doctorița P.A., au refuzat să îmi dea voie să mă duc la un alt medic care să o consulte pe mama, să aibă o altă opinie medicală. Am cerut actele pe hârtie să mă duc la „Matei Balș” să cer opinie medicală pentru mama. Vreau să vă spun că nici până acum n-am primit actele mamei de deces. Am vrut să mă duc la „Matei Balș”, aveam o cunoștință acolo și mi-a cerut niște analize, fișa medicală, cât să poată să vadă. Și-au refuzat (doctorițele din Cluj – n.r.). Și această doctoriță eu știam că e la boli infecțioase, dar m-am trezit cu ea la spitalul Clujana și vă dați seama că am refuzat să mă trateze.

Mama a murit în 3 septembrie 2020, după o lună de zile de internare la Spitalul de Boli Infecțioase Cluj. Internată în 4 august și în 3 septembrie a murit. Știți ce-mi zicea d-na doctor la telefon? Să stăm liniștiți că e bine și în câteva zile ne-o dă acasă. O oră mai târziu îmi spune c-a murit. O dată ce intri în spital, acolo nu mai verifică nimeni, medicii fac ce vor cu ei, mint unii pentru alții, nu spun adevărul, sunt mai multe abuzuri acolo în spital. Cine să verifice, cine să spună ceva? Ăștia nu-și scot ochii unii la alții.

Eu am fost internat la secția A.T.I. la etajul 4 și acolo era o femeie în vârstă care era legată de pat. Eu eram lângă ușă și dumneaei era lângă geam. Fiind și eu cu aerul cum eram, cu saturație mică, mi-o fost milă de acea bătrână și am încercat să vorbesc să o dezlege. Acolo sunt niște infirmieri mari, înalți, pogani așa, nici nu poți să protestezi că ba te strâng de mâini și-ți dau o palmă așa, iar tu ești acolo, bietul de tine, vai și-amar! Bătrâna era legată acolo de mâini și de picioare, cât am stat eu acolo sus în alea 3 zile să știți că prea puțin au spălat-o. Eu cât am stat acolo dacă făceam treaba mare stăteam ore în șir până veneau să-mi schimbe patul. Pe femeia aia, cât am stat acolo, nu știu dacă au schimbat-o o dată sau de două ori. 

Când m-au mutat în al doilea salon, aveam baie în salon, m-am dus duminică seara, numai m-am spălat pe ochi și am făcut lucruri minimale, și a venit doctorița să urle la mine că de ce m-am dus la baie, că n-am voie să mă dau jos din pat. Din asta a ieșit scandal mare.

Iar sâmbătă, pe 3 aprilie, dimineața, am avut o discuție cu o doctoriță de-acolo, Obreniuc. Ce s-a-ntâmplat: am îndurat atâta foame în spitalul ăsta, că la mâncarea de 10 lei pe zi, nu prea ai la ce să te aștepți. Dar venise tata, fiind și Paștele catolice pe la noi, și mi-a lăsat la prânz niște mâncare la poartă. Mi-am primit mâncarea aia la 20:45 seara. Medic A.T.I. de gardă era d-na Obreniuc și am rugat-o frumos să îmi aducă pachetul. Vreau să vă spun că numai după scandal mi l-au adus de la poartă seara că au zis că n-are cine să se ducă și că nu-l poate aduce, că mi-l aduce a doua zi dimineața. A doua zi dimineața, împreună cu altă doctoriță, s-o legat de mine, m-o amenințat, mi-o zis tot felul de cuvinte. 

A trebuit să ies din spital, n-am mai dormit vreo două nopți de teamă să nu mă adoarmă și pe mine, să nu-mi pună ceva în perfuzie. Așa a murit și mama, i-au pus în perfuzie, intubată a doua oară. Mi-a fost frică și mie, n-am putut dormi două nopți. Și am ieșit alaltăieri pe bază de semnătură. Am intrat în 26 martie 2021 și am ieșit în 4 aprilie. Am fost la secția de A.T.I. de la etajul 4, după vreo 3-4 zile m-au transferat la etajul 2. A trebuit să ies din spital pentru că mi-a fost frică să nu mă omoare și pe mine acolo”, ne-a relatat Ovidiu Marian Nagy.

Redacția nu poate să verifice afirmațiile asumate de pacient și a solicitat și poziția Spitalului

Sursa: Activenews

Pe același subiect

Join the Discussion

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top