Covidismul cu față (in)umană: Pacienți legați de pat, intubați cu forța, sedați. ATI, anticamera morții

Romania Info este cenzurat pe unele rețele de socializare. Pentru a rămâne în contact cu noi și a ne putea urmări necenzurat, ne găsiți aici:

romaniainfo.ro / romaniainfo.com / MeWe / Minds / Gab / VKontakte / Clouthub / Rumble


Continuă să apară noi mărturii despre iadul spitalelor. După relatările de la Sibiu, alte două sunt consemnate la Arad și la Iași. E vorba despre pacienți – cu Covid sau fără – care, o dată internați, au fost supuși la rele tratamente, neglijați, legați de paturi, lăsați să se zbată între viață și moarte. 
Ileana Păntălie a fost internată la începutul lunii martie în Spitalul Județean de Urgență Arad pentru hipertensiune și retenție de apă, afecțiuni care, înainte de pandemie, ar fi fost stabilizate în doar câteva zile. Femeia a intrat pe picioarele ei în spital și a ieșit între patru scânduri. Fiul său mărturisește că, din a doua zi de spitalizare, a fost sedată și legată, lăsată să zacă pe spate – lucru contraindicat pentru afecțiunea retenției de apă – până când a decedat. În cele 7 zile petrecute pe mâna „profesioniștilor”, femeia luase în greutate încă 50 de kilograme și arăta desfigurată, cu nasul rupt și cu mâna sucită, plină de vânătăi și de gâlme.
„Mama, în vârstă de 70 de ani, fiind mai plinuță, avea hipertensiune și, din cauza reținerii de apă, respira mai greu. Cu trei ani în urmă, pe aceleași simptome, am internat-o în spital și, după 3 zile, a fost bine-mersi. În 3 martie 2021, a venit Ambulanța și a dus-o la Spitalul Județean de Urgență Arad. Saturația de oxigen era foarte mică, 40%, însă cei de la ambulanță i-au dat oxigen și saturația a urcat la 93%. Asistenta de pe salvare mi-a spus să o ridic pentru că nu are voie să stea pe spate pentru că i se urcă apa și moare. Testul rapid Covid făcut în ambulanță a ieșit negativ, la fel și cel din spital. A ieșit bine și la EKG și la glicemie. La spital au internat-o la ATI. A doua zi, pe 4 martie, am vorbit cu doamna doctor Moca, care o trata pe mama, și m-a întrebat dacă mama tușea sau dacă a fost răcită și i-am spus că nu. Și atunci mi-a spus medicul că starea mamei este critică. Când am auzit am început să plâng și am rugat-o să mă lase să o văd. Dar nu mi-a dat voie și mi-a spus că pot să-i iau, dacă vreau, pamperși și șervețele umede pentru că este intubată. Ar fi trebuit să-i administreze oxigen și să o poziționeze în semi-șezut și mișcată stânga-dreapta. Și în următoarele zile, de câte ori am fost la spital, mi-au spus doar că e în stare critică”, a povesti Narcis Păntălie, fiul Ilenei Păntălie, pentru Ziarul Național
Pacienta a stat tot timpul internată la ATI. După trei zile de intubare, au detubat-o când starea s-a ameliorat, însă au continuat să o țină sedată și legată. 
„Următoarea zi am aflat că a trecut de la masca de oxigen la intubare. Luni, 8 martie, i-am trimis mamei un buchet de flori și cineva din spital mi-a făcut o poză cu mama. Era culcată pe spate, exact în poziția în care nu avea voie să stea, pentru că i-ar fi provocat moartea. În plus, din poză se vedea că era tare umflată, pentru că nu elimina apa din corp. I-am cerut medicului ei curant să o mute în altă parte, să îi schimbe tratamentul. Medicul mi-a spus că nu este umflată, neștiind că eu o văzusem în poză pe mama, și că nu e nici legată, nici sedată. Iar în fotografie se vede clar că era și sedată și legată

. Dimineață m-am dus din nou la spital, am stat ca și câinele acolo, apoi mi s-a spus același lucru, că este în stare critică. Am început să plâng și nu am mai vrut să plec din fața porții spitalului. În starea aceea de disperare, am sunat pe numărul de fix de la cabinet de la Arafat și mi-a răspuns o doamnă, care, impresionată probabil că am început să plâng la telefon, m-a pus în legătură cu altă doamnă, care, în final, a intervenit la spital. Așa am putut, în data de 9 spre 10 martie, că era 12 noaptea, să intru la mama în salon. Când am intrat, era ca și în poze, dar nu mai era legată, doar în comă indusă. Am vorbit cu mama, am plâns, i-am spus să vină acasă, a deschis un pic ochii, dar nici lacrimi nu mai avea să plângă. Îi era sete, sărăcuței, avea buzele uscate. A doua zi mi-au spus că a murit”, își amintește Narcis Păntălie.

Citește mai mult pe site-ul ActiveNews.

Pe același subiect

Join the Discussion

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top