RomaniaInfo se confruntă cu cenzura pe unele rețele de socializare. Pentru a rămâne în contact cu noi și a ne putea urmări necenzurat, ne găsiți aici:
romaniainfo.ro / romaniainfo.com / MeWe / Gab / Clouthub / VKontakte / GabTV / Rumble
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu (CTP) l-a acuzat pe ÎPS Teodosie de faptul că ar avea o atitudine despre femei de care ISIS ar fi mândru, pentru că a spus la o emisiune că „nicio femeie nu poate fi preot”, din cauza „slăbiciunilor ei”.
„Nicio femeie nu poate fi preot. Aceasta e condiția ei. Ea nu poate fi perpetuu într-o rugăciune pentru că are condiția slăbiciunilor sale. Cum să fie discriminare? Aceasta este femeia. Ea a început păcatul și iată că se află cu această neputință, pentru că – ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur – dacă nu ar fi fost păcatul nu s-ar fi înmulțit neamul omenesc, ci prin puterea cuvintelor dumnezeiești care le-a zis înainte de păcat „Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul”.
Femeii i s-a spus: în dureri vei naște fii. Dacă nu păcătuia n-ar fi născut în fii în dureri. Toate acestea lămuresc diferența dintre bărbat și femeie și iată, ca să arate că nu
este discriminare, Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat ca bărbat. Și Sfântul Sfinților este bărbat”, au fost spusele Arhiepiscopul Tomisului care l-au mâniat pe CTP.
Cu toate acestea, CTP însuși a scris în termeni mult mai duri decât a vorbit ÎPS Teodosie. Într-un text apărut în numărul 508 din 10 martie 1998 al Adevărului Literar și Artistic, intitulat „Femeia nu e om” și dedicat zilei de 8 martie, analistul de la Digi scria femeile nu gândesc și „Cu excepțiile de rigoare, la fel de dese ca pinguinii albaștri, ele mimează gândirea omenească”.
Iată câteva dintre cugetările lui CTP de-acum 23 de ani, pe vremea când nu devenise așa de feminist.
„N-am înţeles niciodată de ce păcatul originar este considerat ispita cu mărul, aplicată lui Adam şi Evei. Adevăratul păcat îi aparţine lui Dumnezeu şi constă în crearea Evei, a femeii.”
„Cu atât mai mult cu cât femeile, de fapt, nu gândesc. Cu excepţiile de rigoare, la fel de dese ca pinguinii albaștri, ele mimează gândirea omenească. Aidoma acelor „alien” din filmele SF-horror, ele împrumuta cu rapiditate din jur expresii, fraze, prefabricate întregi de „gândire”, pe care le asamblează şi le debitează cu însufleţire, făra a avea cea mai mica aderenţă psihică la ceea ce spun. Ce se alfă în spatele acestei faţade psihologice, n-a ştiut şi nu ştie nici un bărbat. Şi, după părerea mea, nici femeia nu ştie ce e cu adevărat în capul ei. Ce se derulează acolo din ce-a pus PROIECTANTUL, cu milioane de ani în urmă. Şi, mai ales, cu ce scop …”
„Este imposibil ca ele să tacă. Doi bărbaţi care nu se cunosc, lăsaţi singuri într-o încapere, pot tăcea minute în şir, fumând sau privind pe fereastră; două femei în aceeaşi situaţie vor recurge imediat la limbajul şi conceptele minimale de contact ale speciei lor. Aidoma unor agenţi secreţi, femeile au un cod de comunicare propriu numai lor. Şi care exclude bărbaţii”.
Iată textul integral:
Femeia nu e om
de Cristian Tudor Popescu
Există o zi a copilului. Există o zi a femeii. Nu există o zi a bărbatului. De o „zi” specială beneficiază doar ființele umane care nu au un statut ontologic deplin. În cazul femeii decretarea unei „zile” nu înseamnă altceva decât confirmarea aserțiunii „femeia nu e om” – un adevăr mult mai profund decât pare.
Noțiunea de „om” se asimilează cu cea de „bărbat”. Iar femeia este atât de deosebită de masculul uman, încât pare că aparține altei specii, eventual extrapământene. Gândiți-va la două femei care ajung să discute împreună, ferite de priviri indiscrete. Comportamentul lor obișnuit se schimbă brusc; oricât de diferite ar fi că intelect, vârstă și înfățișare, capătă parcă un aer comun, de specie, seamăn între ele, așa cum ni se pare că seamănă toate pisicile, sau găinile. Este imposibil că ele să tacă. Doi bărbați care nu se cunosc lăsăți singuri într-o încăpere, pot tăcea minute în șir, fumând sau privind pe fereastră; două femei în aceeași situație vor recurge imediat la limbajul și conceptele minimale de contact ale speciei lor.
Aidoma unor agenți secreți, femeile au un cod de comunicare propriu numai al lor. Și care exclude bărbațiiîi. Într-un anume fel ele realizează aceea „cosmic mind” dragă lui Arthur C. Clarke – o minte colectivă, un covor psihic în ale căror noduri se află indivizii femele. Puțini bărbați, ființe cu mult mai individualiste, își închipuie că lângă ei, în pat, se află nu Ana sau Vicky, ci un element al unei rețele a gândurilor, planetară dacă nu și extraterestră. Cu atât mai mult cu cât femeile de fapt nu gândesc. Cu excepțiile de rigoare, la fel de dese că pinguinii albaștri, ele mimează gândirea omenească. Aidoma acelor „alien” din filmele SF-horror, ele împrumută cu rapiditate din jur, expresii, fraze, prefabricate întregi de „gândire”, pe care le asamblează și le debitează cu însuflețire, fără a avea cea mai mică aderența psihică la ceea ce spun. Ce se alfa în spatele acestei fațade psihologice, n-a știut și nu știe nici un bărbat. Și, după părerea mea, nici femeia nu știe ce e cu adevărat în capul ei. Ce se derulează acolo din ce-a pus PROIECTANTUL, cu milioane de ani în urmă. Și, mai ales cu ce scop … Într-un articol precedent scriam despre „doamnele Kremlinului” agenți perfecți ai secolului XX, care trăiau în toată regulă, decenii întregi, alături de un occidental celebru, pentru a-l influența din când în când în decizii importante, potrivit ordinelor șoptite de Centru. Viață însăși devenea astfel un procedeu de manipulare. De 8 Martie nu mă pot gândi decât că această este o viziune îngustă.
Femeia este un agent dar nu al Kremlinului sau al Washingtonului. Nu al unei puteri omenești. De la sine înțeles, istoria umanității e privită că o istorie a băbațiilor. Bărbații fac filosofie, știință, istorie, politică. Bărbații inventează, decid, greșesc, sau câștigă. Femeile doar ii însoțesc. Viziune plină de înfumurare și suficientă specific masculine. Nici un bărbat nu are tăria să se gândească la posibilitatea că femeile să fie niște supraveghetori manipulatori, ca ele să fie cele care ghidează evoluția umanității, potrivit unor directive pe care le primesc prin grupuri necunoscute de neuroni din creierul lor. Sau, dacă această e un efort prea mare, ar putea Gigel să se gândească măcar că femeia a fost înzestrată cu armă fecundității, mult mai eficientă decât inteligență pentru supraviețuire în condiții ostile. N-am înțeles niciodată de ce păcatul originar este considerat ispita cu mărul, aplicată lui Adam și Evei. Adevăratul păcat ii aparține lui Dumnezeu și constă în crearea Evei,a femeii. Dumnezeu îl făcuse pe Adam, omul, din țărână și apă, după chipul și asemănarea să. Adam se simțea foarte bine singur și identic cu sine. Creînd femeia din coasta lui Adam, adică prin clonare, Dumnezeu a creat o operație de inginerie genetică prin care a adus pe lume celălaltul, diferitul. În ce scop? Dumnezeu știe! Cum doar el știe de unde venim și unde ne ducem.
Așa că, stimate coleg, atunci când îți privești nevasta, sau amanta cu un dispreț afectuos, cu o tandrețe plină de superioritate, cum își pune în par, la gât sau în urechi ce i-ai adus de 8 Martie, cum se fâțâie în față oglinzii, aparent fără nici un rost, când îți spui cu subconștientă mulțumire că e frivolă și proastă, și tu ești serios și inteligent, gândește-te la hăul amețitor al frazei lui Isus: Fericiți cei săraci cu duhul că a lor este împărăția cerurilor. Mântuitorul nu face decât să avertizeze astfel creierele noastre îngâmfate că nu inteligența virilă este calea adevărată de comunicare cu Dumnezeu …Greu de înghițit o astfel de ide, nu? Cum spuneam, femeia e mai departe decât bărbatul de ceea ce se numește om. În schimb, e mai aproape de Dumnezeu, relatează R3 Media.
