RomaniaInfo se confruntă cu cenzura pe unele rețele de socializare. Pentru a rămâne în contact cu noi și a ne putea urmări necenzurat, ne găsiți aici:
romaniainfo.ro / romaniainfo.com / MeWe / Gab / Clouthub / VKontakte / GabTV / Rumble
Spectaculoasa decizie a CCR de ieri – conform căreia redactarea motivărilor instanțelor în termen de 30 de zile după verdict e neconstituțional -, pe lîngă că produce o veritabilă revoluție în justiție, mai administrează și un upercut năpraznic actualei puteri. Pentru că decizia de ieri fie va impune adoptarea unei legi în timp-record, 45 de zile de aici încolo, fie va obliga coaliția să calce peste rezultatul referendumului din 2018 privind interzicerea OUG în justiție.
Reamintim poziția de ieri a CCR:
”Dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale au următoarea redactare:
– art.400 alin.(1): „Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii”;
– art.405 alin.(3): „(3) Președintele completului pronunță minuta hotărârii”;
– art.406 alin.(1) și (2): „(1) Hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunțare.
(2) Hotărârea se redactează de unul dintre judecătorii care au participat la soluționarea cauzei, în cel mult 30 de zile de la pronunțare, și se semnează de toți membrii completului și de grefier”.
Curtea a constatat că dispozițiile art.400 alin.(1), ale art.405 alin.(3) și ale art.406 alin.(1) și (2) din Codul de procedură penală încalcă atât prevederile art.1 alin.(3), art.21 alin.(1)-(3) și art.124 alin.(1) din Constituție, cât și prevederile art.5 paragraful 1 și art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În plus, Curtea a constatat că dispozițiile art.400 alin.(1) și ale art.405 alin.(3) din Codul de procedură penală aduc atingere prevederilor art.23 alin.(11) din Legea fundamentală.
Curtea a reținut că redactarea hotărârii judecătorești penale (motivarea în fapt și în drept) ulterior pronunțării minutei (soluției) dispuse în cauză lipsește persoana condamnată de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanță și dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea a constatat că punerea în executare a unei hotărâri judecătorești penale definitive, anterior motivării în fapt și în drept a acesteia, este contrară dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la libertatea individuală și siguranța persoanei și celor care consacră demnitatea umană și dreptatea, ca valori supreme ale statului de drept.
Prin urmare, Curtea a constatat că este necesar ca hotărârea judecătorească să fie redactată, motivată în fapt și în drept, la data pronunțării”.
Chiar dacă decizia CCR, ca niciodată, nu e contestată de nimeni, indiferent de poziționarea politică, ea va crea probleme imense actualei puteri.
Asta, pentru că Parlamentul e obligat să modifice Codul de procedură penală în acord cu decizia CCR în maxim 45 de zile, adică undeva, cel mai tîrziu, în jurul datei de 25 mai.
Dacă acest lucru nu se petrece, toate articolele sancționate de CCR – care oricum nu se mai aplică de acum – dispar de la sine din Cod, ceea ce înseamnă că instanțele nu mai pot da verdicte, în absența procedurilor legale.
Foarte greu de crezut că Parlamentul va reuși să elaboreze un proiect de lege de modificare a Codului de procedură penală, să-l treacă prin Parlament, să fie promulgat de președinte și publicat în Monitorul oficial într-o lună și jumătate de aici încolo. Nu imposibil, dar greu de crezut.
Soluția de avarie rămîne ordonanța de urgență.
Numai că avem din 2018 un referendum național care stabilește că legile justiției nu se mai pot modifica prin OUG.
Și, aici e drama: chiar dacă rezultatul referendumului nu a fost introdus pînă acum în legislație, el tot blochează de facto orice inițiativă contrară rezultatului acestuia.
Nu o spunem noi, au spus-o în mai multe rînduri judecătorii CCR.
Spre exemplu, în decizia 682/2012
”1.7. Faptul că, în cazul referendumului consultativ (spre deosebire de cel decizional n.n.), nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum(s.n.). Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului.
1.8. În acelaşi sens, într-o cauză în care a avut a se pronunţa cu privire la efectele referendumului consultativ, Curtea Supremă a Canadei a statuat că „ordinea constituţională canadiană existentă nu poate rămâne indiferentă în faţa expresiei clare a unei majorităţi clare a cetăţenilor din Quebec” exprimată cu prilejul unui asemenea referendum.
1.9. Tot astfel, practica statelor democratice relevă faptul că reprezentanţii poporului sunt în mod substanţial legaţi de rezultatele consultărilor populare. Astfel, de exemplu, în Norvegia, un referendum consultativ a condus, în anul 1972, la respingerea aderării la Comunităţile Europene, în contextul în care majoritatea membrilor Parlamentului erau în favoarea aderării. Tot astfel, în Danemarca, un referendum consultativ a permis ca Actului Unic European, iniţial respins de Parlamentul danez, să fie ratificat. Aşadar, chiar dacă, teoretic, reprezentanţii aleşi ai poporului sunt liberi să decidă distinct de voinţa populară, în practică se supun acestei voinţe(s.n.).
1.10. Din această perspectivă, ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinţei populare – această voinţă nu poate fi ignorată de aleşii poporului, întrucât este o expresie a suveranităţii naţionale(s.n.) -, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect)”.
Scurt și la obiect: transpusă sau netranspusă în legislație ulterior desfășurării referendumului, voința populară legată de un anume aspect nu mai poate fi contrazisă, ci obligatoriu respectată.
Ceea ce înseamnă că o eventuală OUG de modificare a Codului riscă să ajungă la CCR, cu rezultate complet previzibile, ceea ce nu ar face decît să adîncească haosul din justiție.
Singura soluție rămîne o mobilizare rapidă și exemplară a puterii și trecerea modificărilor prin Parlament. O mobilizare pe care, cel puțin în ce ne privește, nu am paria, mai relatează inPolitics.
