Ultima aberație a corectitudinii politice: despăgubirea urmașilor sclavilor. ONG-ul lui George Soros, Black Lives Matter, agită apele și în Europa

Romania Info este cenzurat pe unele rețele de socializare. Pentru a rămâne în contact cu noi și a ne putea urmări necenzurat, ne găsiți aici:

romaniainfo.ro / romaniainfo.com / MeWe / Minds / Gab / VKontakte / Clouthub / Rumble


Un comitet al Congresului SUA a adoptat miercuri un proiect de lege care apără principiul compensației financiare pentru „repararea greșelilor sclaviei”, o chestiune  aflată în centrul revendicărilor unor afro-americani descendenți ai sclavilor, reînviată și în Europa cu mișcarea Black Lives Matter.

Un comitet al Congresului american a adoptat un proiect de lege în favoarea creării unui grup de experți pentru a face propuneri privind compensația descendenților a aproximativ 4 milioane de africani aduși cu forța în Statele Unite între 1619 și 1865.

Readusă în actualitate – uneori discutabil – de mișcarea Black Lives Matter, dezbaterea este totuși foarte veche în SUA. O primă versiune a textului adoptat miercuri fusese de fapt elaborată și prezentată Congresului în urmă cu mai bine de 30 de ani.

De la abolirea sclaviei în 1865, s-a pus problema acordării de compensații. Dar promisiunea Congresului de a compensa pe fiecare fost sclav cu „un catâr și 40 de acri (16 hectare) de pământ” nu a fost respectată niciodată.

Abia la începutul anilor ’70 s-a organizat lupta pentru compensații, odată cu crearea Reparations Coordinating Committee, condus de Charles Ogletree, profesor de drept la Harvard.

Rămâne de văzut ce formă ar trebui să ia această compensație. În timp ce unii pledează pentru plăți directe, alții sunt în favoarea asistenței sociale și a programelor.

Persistența impactului segregării

Pentru că acesta este unul dintre argumentele prezentate de mișcarea pro-compensații: impactul segregării persistă astăzi asupra inegalităților dintre albi și afro-americani în societatea americană. În 2019, venitul mediu anual al unei gospodării afro-americane a fost, de exemplu, 43.771 dolari, comparativ cu 71.664 dolari pentru o gospodărie albă.

Pentru a-și apăra cauza, descendenții sclavilor din Statele Unite se bazează pe precedente istorice: de exemplu, administrația lui Ronald Reagan a i-a compensat cu până la 20.000 de dolari pe cei 82.000 de japonezi-americani care fuseseră închiși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mai recent, guvernul federal a fost de asemenea de acord să plătească mai mult de 1 miliard de dolari în 2012 pentru 41 de triburi native americane.

De la sclavie la datorie

În siajul scandalului George Floyd, această dezbatere a câștigat, de asemenea, un nou impuls în Europa, deocamdată soldat cu dărâmarea statuilor care îi înfățișează pe foștii proprietari de sclavi. Înaltul comisar al ONU pentru drepturile omului, fostul președinte chilian Michelle Bachelet, a îndemnat apoi fostele țări coloniale să „repare secole de violență și discriminare” (…) în special prin scuze oficiale, proces de adevăr și reparații sub diferite forme”.

Cu toate acestea, nici o fostă putere colonială nu s-a angajat să-i despăgubească pe descendenții sclavilor, în ciuda cererilor repetate din partea mai multor țări africane sau caraibiene.

În septembrie 2013, sub egida Caricom (Comunitatea Caraibelor), statele din Caraibe au lansat o campanie care vizează Franța, Olanda, Regatul Unit, Spania, Portugalia, Norvegia, Suedia și Danemarca pentru a obține compensații pentru rolul lor în traficul către Americi a  milioane de bărbați, femei și copii din Africa, între secolul XVI și secolul XIX.

Unii membri ai clasei politice din Republica Democrată Congo au pledat, de asemenea, în această direcție, după publicarea, anul trecut, a unei scrisori de regret din partea regelui Belgiei pentru crimele comise de țara sa în perioada colonială.

De câțiva ani, Burundi cere o compensație financiară de 36 miliarde de euro pentru cele provocate de coloniștii germani și belgieni în perioada 1896-1962.

În 1999, congresul de la Accra al African World Reparations and Repatriation Truth Commission a estimat suma totală a acestei facturi la 777 trilioane de dolari. Această estimare rămâne cea mai mare realizată până în prezent.

Imposibil de pus în practică

Dincolo de chestiuni etice și morale, stabilirea impactului financiar pe termen lung al sistemului sclavagist pare a fi o sarcină eminamente complexă. La această dificultate se adaugă obstacolele juridice pentru implementarea unui mecanism de compensare.

În 2005, o asociație a descendenților de sclavi a solicitat statului francez 200 de miliarde de euro ca despăgubire pentru perioada de sclavie, considerată o crimă împotriva umanității.

Cererea a fost considerată inadmisibilă. Magistrații au considerat că este imposibil să se stabilească valoarea daunelor pentru astfel de fapte atât de vechi. Această hotărâre a fost confirmată în apel și apoi validată de Curtea de Casație.

Pentru a-și justifica cererile, asociațiile afro-caraibiene arată cu degetul compensațiile primite de proprietarii de sclavi în momentul abolirii sclaviei în Franța, în 1848.

Aceste compensații destinate proprietarilor din Insula Reunion, Guadelupa, Martinica, Guyana, Senegal și unele teritorii din Madagascar au costat statului francez 7,1% din cheltuielile sale publice în 1849.

Un „prejudiciu al istoriei”

„Tindem să vedem istoria sclaviei sub singura prismă a opoziției negru/alb. Aceasta arată perversitatea acestui sistem: criteriul rasial nu este singurul care trebuie luat în considerare atunci când ne gândim la istoria sclaviei, rezumă Myriam Cottias, directorul Centrului Internațional de Cercetare asupra Sclaviei și Post-Sclaviei (Ciresc), contactată de France 24. „Fenomenele de metisaj și emancipare fac dificilă identificarea persoanelor care ar trebui să primească despăgubiri. Mi se pare foarte dificil, dacă nu chiar imposibil”.

În mai 2015, fostul președinte al Franței, François Hollande pare să fi închis definitiv ușa despăgubirii în raportul de prefigurare al Fundației Pentru Memoria Sclaviei. „Compensația este incalculabilă din cauza timpului (…). Este un prejudiciu al Istoriei care poate fi plătit doar de Istorie, prin acțiune politică”, a spus Hollande, scrie Național.

Pe același subiect

Join the Discussion

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top