Efectele secundare ale terapiilor anticancerigene. Ce tip de tratament presupune cele mai negative reacții

Profesorul universitar Patriciu Achimaş-Cadariu are o bogată activitate profesională, didactică şi de cercetare. Medicul clujean și-a completat instruirea în instituții prestigioase din Germania și Marea Britanie și a condus Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuță” Cluj-Napoca timp de zece ani. În cadrul unui interviu, prof. univ. dr. Patriciu Achimaş-Cadariu a discutat despre terapiile anticancerigene și efectele secundare pe care acestea le prezintă.

Reporter: Care sunt stadiile prin care trebuie să treacă un pacient diagnosticat cu cancer? Care ar fi procesul decizional pentru a hotărî o intervenție chirurgicală?

Dr. Patriciu Achimaș: În primul rând, un cancer trebuie să fie confirmat. Confirmarea se face printr-o biopsie. Multă lume se ferește de biopsie zicând că împrăștie cancerul în organism. Acest lucru este contrazis de toate dovezile pe care le avem. Un cancer, dacă e să fie împrăștiat, e deja împrăștiat. Dacă nu este deja răspândit, nu va fi prin intermediul biopsiei.

După ce confirmăm cancerul, trebuie să-l stadializăm, adică să vedem dacă este localizat strict la nivelul unui organ sau este împrăștiat în organism. În funcție de acest lucru, luăm decizia terapeutică, dar controlul local îl obținem prin chirurgie și radioterapie, iar controlul la distanță prin terapii sistemice (de exemplu: chimioterapia, imunoterapia, hormonoterapia sau orice altă terapie).

Dacă stabilim că boala este în stadiu incipient, poate intra în discuție sau intră în discuție frecvent intervenția chirurgicală, însă are loc și evaluarea pacientului pentru a vedea dacă poate duce o intervenție chirurgicală, foarte mult susținute de anestezie. Anestezia poate influența durata unei intervenții, dar, din nou, noi trebuie să ne gândim la pacient, dacă îi facem lui bine. Dacă operația are mari șanse de reușită și prognosticul este bun, atunci se va interveni.

Dacă nu este într-o situație suficient de bună, se caută alte alternative. De la situație la situație, de la localizare la localizare, situația e diferită – chiar și în cazul unei localizări există subtipuri care pot fi operabile sau pot fi tratate prin terapie sistemică.

Ce spune știința despre intervențiile chirurgicale la cancer

Reporter: Unii pacienți refuză intervenția chirurgicală, argumentând că aceasta poate crește riscul de metastază al bolii. Ce susține știința din acest punct de vedere?

Dr. Patriciu Achimaș: Este exact ca în situația biopsiei – dacă organismul este deja metastazat, nu va crește o intervenție chirurgicală riscul de metastază. Metastaza este un proces biologic, nu mecanic. Din păcate, biologia este complexă și complicată uneori de explicat. Varianta mecanicistă, newtoniană, este mai ușor acceptată. Poate că asta ne încurcă puțin, dar o spun cu toată tăria – nu intervenția chirurgicală este cea care răspândește cancerul. Oricărui om normal îi este teamă de o intervenție chirurgicală; cred că nu este normal să vii cu bucurie să te operezi, dar dincolo de asta intervine rațiunea.

Reporter: Care ar fi cele mai noi, dar și cele mai eficiente terapii pentru tratarea cancerului?

Dr. Patriciu Achimaș: An de an, apar noi terapii. Prima terapie dintre toate a fost chirurgia. La sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX, marile intervenții chirurgicale au fost deja descrise și ele au progresat, au suferit modificări, au apărut tehnici noi astfel încât pacientul să sufere cât mai puțin. Chirurgia, însă, rămâne un element important și astăzi. 60% dintre cancerele vindecabile – repet, vindecabile, adică cele incipiente – sunt rezolvate prin chirurgie. Pe urmă au apărut razele X, radiografiile, iar asta a adăugat mult la controlul local. Apoi au apărut terapiile sistemice și primele chimioterapii. Sigur că lucrurile evoluează. Și în radioterapie au apărut aparate tot mai performante care vor să delimiteze mult mai precis zona care ar trebui radiată și să o facă cu eficiență mult mai bună și pierderi colaterale mai mici. În zona de terapii sistemice, lucrurile evoluează de la an la an. An de an apar noi terapii și sunt deja cancere la care mortalitatea a scăzut foarte mult prin intermediul acestora – cancerul de sân și cancerul de prostată sunt exemple în acest sens. Sunt totuși cancere, precum cel de col uterin, unde lucrurile au progresat în unele părți ale lumii și în altele mai puțin. Există discrepanțe foarte mari între țări în funcție de posibilitățile financiare și organizare medicală. 

Reporter: Deseori a fost invocată imunoterapia în lupta cu această boală. Ne puteți explica felul în care acționează aceasta prin comparație cu chimioterapia?

Dr. Patriciu Achimaș: În esență, este tot un tratament sistemic și ce s-a înțeles la modul general este că ar acționa prin întărirea imunității, în timp ce se știe că chimioterapia scade imunitatea. Ei bine, nu e chiar așa. Și imunoterapia este un tratament sistemic, în primul rând, care are și efecte secundare, unele absolut semnificative, dar țintește precis niște mecanisme moleculare. Intră și imunoterapia în categoria acestor tratamente țintite, precise, din cadrul medicinei de precizie. Există o serie de termeni alternativi sau similari. Imunoterapia sigur că rezolvă multe probleme în plus față de chimioterapie, dar cu condiția unor caracteristici celulare ale tumorii pe care trebuie neapărat să le prezinte. În caz contrar, nu are rost să apelezi la imunoterapie. Aceste lucruri vor progresa, evident, și vom avea noi astfel de molecule. 

Reporter: Schimbarea de paradigmă vine în acești ani cu așa numita medicină personalizată. Ce presupune aceasta și cum vedeți viitorul din acest punct de vedere, al tratării cancerului?

Dr. Patriciu Achimaș: Stadiile incipiente rămân a fi tratate ca și înainte, în marea majoritate a cazurilor prin chirurgie, astfel fiind și rezolvate. Sunt, însă, multe cazuri care recidivează sau sunt avansate. Ei bine, în ultimii ani, apar multe terapii moleculare țintite, adică în raport cu o mutație sau cu mai multe mutații pe care le putem identifica în celula canceroasă. Și astăzi pot fi parțial aplicate, însă în viitor ne vom uita dacă o anumită tumoră are o specifică mutație pentru care avem terapie. Astfel, vom putea să identificăm cât mai precis terapia la care răspunde acea tumoră. Sigur că tumorile funcționează și ele după legea evoluției – dacă vreți o comparație, putem face referire la germenii care sunt rezistenți la antibiotice. Tumora, prin mutații, devine rezistentă la terapia anterioară. În acest caz, identificăm noile mutații pentru care sperăm că avem deja un tratament. În felul acesta, vom reuși să transformăm cancerul într-o boală cronică pentru care să găsim întotdeauna un tratament eficient și cu care să-l înlocuim pe anteriorul.

Reporter: Cum se prezintă efectele secundare ale terapiilor anticancerigene? Care tip de tratament presupune cele mai negative efecte secundare?

Dr. Patriciu Achimaș: Probabil mulți dintre cititori au vizionat “Bucket List”, un film foarte bine realizat – toată lumea se teme de chimioterapie fiindcă pică părul, apar grețuri și alte lucruri de acest fel. Sigur, aceste lucruri pot să apară și în unele dintre terapiile țintite. Trebuie spus că nu toți pacienții vor dezvolta aceste efecte secundare. Unii dintre ei chiar nu le vor avea. Efectele secundare pot fi impresionante și calitatea vieții este grav afectată de orice tratament oncologic. Tocmai de aceea mulți pacienți le vor refuza. Sigur că pacientul trebuie să fie foarte bine informat, dar, din păcate, iar aici vreau să fac o apologie a chimioterapicelor, varianta medicinei naturiste nu funcționează la cancer. Dacă pornim tot timpul de la ideea efectelor secundare, punând acest rău înainte, o să ignorăm partea de (potențială) vindecare, de prelungire a vieții, de transformare a acestei boli în una cronică. Sunt chimioterapii care dau efecte secundare extrem de dure, însă – din nou – nu la toți pacienții. Efectele secundare trebuie explicate tocmai pentru ca pacienții să le cunoască, dar nu trebuie să le transformăm într-un motiv de refuzare al planului tratament. Pentru fiecare există terapii și tocmai de aceea există îngrijiri medicale: pentru a încerca să minimizăm aceste efecte secundare. 

Ce rol are stresul în evoluția cancerului

Reporter: Citisem că stresul afectează starea de sănătate a pacienților cu boli oncologice – este adevărat? Ați remarcat, în cazul pacienților dvs, o dezvoltare mai acută a bolii pe fondul stresului provocat de pandemie, de exemplu?

Dr. Patriciu Achimaș: Există multe ipoteze în acest sens. Nu avem dovezi care să lege în mod direct stresul de cance,  fiindcă, pe de o parte, ar fi foarte complicat să producem un studiu care să stabilească influența stresului ca parte a cauzei, cancerul fiind o boală multifactorială. Pe de alta, stresul ni-l facem cu mâna noastră și chiar dacă am digitalizat lumea aceasta, nu știu dacă trăim mai fericiți decât cei de după Al Doilea război Mondial. Ne-am ușurat într-un sens viața, dar ne-am complicat-o în alte privințe. Pandemia în sine vine la pachet cu mult stres, iar o parte din el ni l-am făcut și noi cu mâna noastră, nu întotdeauna gândindu-ne la cele mai logice decizii. Mi-aș permite să comentez câteva aspecte: nu mi se pare normal ca în parc, când nu e aglomerat, să umbli cu mască și nu mi se pare normal să nu fie permis accesul pe stadioane cu distanțarea de rigoare. Cred că ar fi fost niște supape extraordinare pentru mai multe categorii sociale de a-i face un pic mai fericiți pe oameni.

Avem deja dovezi primite de la colegi din alte țări care au realizat deja studii, precum că în pandemie pacienții oncologici au venit cu un nivel de anxietate și de depresie mult ridicat. Și noi urmează să analizăm acest aspect cu ajutorul serviciului de psihologie oncologică. Vrem să extindem puțin cercetarea și să facem și o comparație cu nivelurile de anxietate și depresie pe care le aveau pacienții înainte de pandemie, dar așteptăm să adunăm un număr mai mare de pacienți. Așa este, aici a fost pe de o parte și frica de boală, dar și cea indusă prin diverse afirmații nu întotdeauna fericite și care nu neapărat ne fac să remarcăm un număr mai mare de pacienți, dimpotrivă. Pe statistici vedem o scădere undeva între 25-30% a numărului de pacienți care s-au prezentat anul trecut, la fel și în cazul celor pe care am operat. Probabil pentru că le-a fost frică să se prezinte. 

Ce vedem acum, după un an de pandemie, sunt stadii foarte avansate și ca acum 20 de ani, putem spune. În acești 20 de ani, se progresase cumva în sensul că multă lume era mai atentă, vedeam din ce în ce mai multe cazuri incipiente. În regiunea noastră, screening-ul începea să funcționeze, chiar dacă nu cu acoperire 100%, dar oricum mult mai mare decât în alte regiuni din România și vedeam cazuri și de col uterin și de sân incipiente. Acum sunt, din nou, foarte avansate. Probabil au stat acasă, le-a fost teamă și sigur că după toate lucrurile acestea avem nevoie de un psiholog sau psihiatru național, care să ne vindece după pandemie, când se va fi sfârșit. 

Reporter: După însănătoșire, ce trebuie să aibă un pacient în vedere? Cum comentați calitatea vieții în raport cu supraviețuirea unui bolnav de cancer?

Dr. Patriciu Achimaș: Aici vorbim de o balanță și mă refer la perioada tratamentului. Toate tratamentele noastră deteriorează calitatea vieții. Chirurgia, radioterapia nu vin întotdeauna ușor. De aceea, deciziile noastre medicale trebuie să urmărească foarte bine balanța aceasta – atât timp cât nu prelungim supraviețuirea, să nu stricăm calitatea vieții cel puțin. Lucrul acesta ar trebui să fie o prioritate de fiecare dată când luăm o decizie medicală. După încheierea tratamentului, urmează urmărirea și există recomandări pentru că mulți pacienți, vedeam acum 20 de ani, se simțeau bine sau, scăpând de sub spectrul efectelor secundare ale tratamentelor, nu se mai prezentau la medic. Iar când boala reapărea, dacă acesta era cazul, vorbeam despre o situație pe care nu o mai puteam rezolva în niciun fel. Cancerul, prin definiția lui, are riscul de a reapărea și atunci există recomandarea controalelor periodice care este bine să fie respectate. Am folosit în această perioadă orice mijloc prin care să nu punem pacientul pe drumuri. Ideal ar fi ca acest lucru să se poată face cât mai aproape de casă, să existe telemedicină. Cred că pandemia va modifica și abordarea noastră, iar asta s-ar putea să ușureze pentru mulți pacienți situația.

Reporter: Sunteți familiarizat atât cu sistemul medical românesc, cât și cu cel din străinătate. Care sunt diferențele dintre ele? De ce credeți că mulți pacienți bolnavi de cancer aleg, dacă au ocazia, să fie tratați în străinătate?

Dr. Patriciu Achimaș: În primul rând, în străinătate există un sistem de proceduri, iar atât timp cât ai un astfel de sistem, chiar dacă unele etape poți să le fușerești, procedura în sine te face să greșești mai puțin. În România exista un sistem de sănătate în anii ’90, nu existau de niciunele, dar exista o articulare a diverselor elemente din acest sistem. Apoi, cred că l-am dat bine peste cap încercând tot felul de reforme, dar care nu au avut întotdeauna coerență. Dincolo de asta, există o diferență semnificativă de bani. În Occident, dacă ne uităm pe orice statistici ale Băncii Mondiale, observăm că se investesc mult mai mulți bani în sistem. Atunci când ai și organizare, dar și pregătire profesională și bani, rezultatele cu siguranță vor fi altele decât atunci când nu ai bani. De asemenea, există o grijă mult mai mare față de pacienți, iar aici poate că dincolo de pregătire și de bani și investiție, este vorba și de empatia pe care cred că ar trebui să o cultivăm mult mai mult. Dar vorbim despre o empatie care să meargă mână în mână cu profesionalismul. Degeaba vom fi empatici, dacă nu vom ști ce trebuie să facem.

Reporter: Care este perspectiva dvs asupra cancerului, având în vedere experiența dobândită în domeniu? Este o boală de care să ne temem? Ce “definiție” i-ați atribui?

Dr. Patriciu Achimaș: Aș spune că e o situație cu care trebuie să ne obișnuim să trăim, fiindcă punând cap la cap lucrurile pe care vi le-am spus, nu știu dacă am reușit să demonstrez asta, dar în viața noastră ne vom ciocni din ce în ce mai mult de această afecțiune medicală. Trebuie să ne învățăm să o stăpânim și în același timp să ne oferim o perspectivă a unei vieți reale, nu a unei vieți sub spectrul acestei boli. Trebuie să învățăm să o dominăm și ca profesioniști, dar mai ales ca pacienți și ca societate. Trebuie să înțelegem că apare, motivele pentru care apare, să înțelegem că o vom remarca din ce în ce mai des, dar în același timp trebuie să avem suficiente elemente pentru a o evita atunci când se poate – prin screening, profilaxie. Trebuie să înțelegem ce înseamnă tratamentul bolii și monitorizarea sa, dar în așa fel încât să continuăm să ne trăim viața zi de zi, nu ca și nu am avea această boală, însă fără să o lăsăm să ne domine viața.

Reporter: Care este cea mai mare provocare cu care vă confruntați ca medic oncolog?

Dr. Patriciu Achimaș: Cred că fiecare zi în sine e o provocare și fiecare caz are particularitățile sale. Dacă ajungi să vezi coada de cometă a problemelor sociale care urmează după boală, înțelegi că, de fapt, nu e pur și simplu o boală. Dacă ar fi, însă, să le așez într-un fel de “sistem ierarhic”, aș spune că provocarea ar reprezenta-o cancerele care apar concomitent cu o sarcină sau în preajma ei. 

Sursa: EVZ.ro

Pe același subiect

Join the Discussion

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top