Evoluția conștiinței, între corectitudinea politică și constrângerile globalizării

De cele mai multe ori dăm vina pe “coincidenţă” atunci când nu vedem pârghiile şi scripeţii din spatele unor transformări sau evoluţii. Nu cred în coincidenţe, în întâmplări care au o anumită repetitivitate, căci pentru mine coincidenţa este legată doar de un hazard pe care de-a lungul vieţii mele am încercat să-l îmblânzesc pentru a nu mă muşca de mână când îmi este lumea mai dragă.

Am observant, totuşi, o apetenţă a omenirii de a atribui mecanismului orb al evoluţiei mai multe coincidenţe improbabile, construind teorii complicate tocmai pentru a evita contactul cu această  coincidenţă care, până la urmă, nu este decât o consecinţă a legilor probabilităţii.

Coincidenţă sau nu, probabilitate matematică sau fenomen esoteric, în anul 2020 omenirea rememorează două evenimente majore la exact 100 de ani.

Epidemia de “gripă spaniolă” avea să ucidă de la momentul izbucnirii sale, martie 1918 şi până la raportarea ultimelor îmbolnăviri, martie 1920, peste 50 de milioane de victime, mai multe decât făcuseră cele două războaie mondiale la un loc. La fel ca şi coronavirusul anului 2020 gripa spaniolă, la origine o gripă aviară care suferise mutaţii, a fost purtată în jurul lumii, prima, de către mişcările de trupe din Primul Război Mondial, cea de-a doua, în virtutea graniţelor deschise şi a libertăţii de mişcare de care ne-am bucurat în ultimele decenii ca o consecinţă a globalismului şi a ipocriziei corectitudinii politice.

În cartea sa „A Study Of Our Decline” (Un studiu al declinului nostru), filosoful Philip Atkinson (n. 1947) se exprima astfel: Folosind scuza de a nu vrea să ofenseze pe nimeni, “Corectitudinea politică” le impune oamenilor să se poarte precum un nebun care vrea să le facă pe plac tuturor. Adică toți trebuie să se comporte precum acel nebun! Toți trebuie să accepte noțiunile “Corectitudinii politice” ca pe un adevăr. În caz contrar, vai de ei!

Este aceeași mentalitate care a inspirat Inchiziția și l-a obligat pe Galileo Galilei să retracteze. Aceeași mentalitate care i-a inspirat pe naziști și a dus la holocaust. Odată ce libera exprimare este băgată în cămașa de forță a adevărului oficial, se ajunge la nebunia care domnește în toate statele totalitare. Viața, atât cea privată cât și cea publică, devine o șaradă golită de sens, în care prosperă iluzia și domnește teroarea”.

Tocmai în stilul acestei şarade şi în 1918 şi în 2020 ne-am ferit să recunoaştem gravitatea situaţiei în contextul celor două pandemii, ajungând ulterior să hiperbolizăm situaţii şi fenomene existene doar în minţile noastre bântuite de frica morţii, să aplicăm măsuri contradictorii şi pompieristice.

Pandemia de coronavirus ne-a dezvăluit o Uniune Europeană pentru care lipsa unei identităţi comune poate duce oricând la o dispariţie a sa. Dorinţa aceasta de a schimba societăţile foarte repede, mizând pe o politică progresistă, a dovedit incapacitatea de adaptare a unor state pentru care s-a dorit o uniformizare a obiceiurilor socio-economice şi culturale, subiecte despre care ne ferim să vorbim tocmai pentru a nu leza faimoasa corectitudine politică.

Psihiatrul și scriitorul englez Theodore Dalrymple spunea: ”Corectitudinea politică este ca propaganda comunistă scrisă cu corp de literă mic. În studiile mele asupra societăților comuniste, am ajuns la concluzia că scopul propagandei comuniste nu a fost acela de a convinge și de a informa, ci de a umili. Prin urmare, cu cât aceasta corespunde mai puțin cu realitatea, cu atât este mai bine. Atunci când oamenii sunt forțați să rămână tăcuți când li se spun minciunile cele mai evidente sau chiar mai rău, atunci când sunt forțați să repete aceste minciuni, ei își pierd pentru totdeauna simțul probității. A consimți la minciunile evidente înseamnă să cooperezi cu răul și, într-un fel, să devii tu însuți rău. Astfel, atitudinea de a te opune și a rezista este erodată și chiar distrusă. O societate de mincinoși emasculați este ușor de controlat. Cred că dacă examinați corectitudinea politică, are același efect, ceea ce se și intenționează.”

În alt context, tot acum 100 de ani şi tot un preşedinte american, Woodrow Wilson prezenta un proiect pentru restabilirea păcii în Europa după Primul Război Mondial, proclamând principiul autodeterminării naţiunilor. Proiectul a fost sintetizat în Cele paisprezece puncte care stabileau:

Dintre cele 14 puncte, 8 trebuiau să fie considerate obligatorii spre a fi înfăptuite, iar celelalte erau considerate specifice, nuanțând că s-ar „cuveni” realizate, fiindcă, după părerea președintelui american, nu erau absolut indispensabile.

Primul din cele paisprezecece puncte, proclamate la 8 ianuarie 1918, prevedea că în viitor „nu vor mai exista acorduri internaționale private de niciun fel, ci doar convenții de pace publice, încheiate deschis”. Astfel, scopul clar al acestui punct este de a interzice tratatele secrete sau anumite secțiuni secrete ale unor tratate, iar, în viitor, fiecare tratat trebuind să facă parte din legile internaționale, pentru că, altfel, orice tratat secret tinde să submineze soliditatea întregii structuri a convențiilor internaționale care este propusă să fie construită’’.Punctul al 2-lea, referitor la navigația maritimă liberă, trebuie înțeles împreună cu punctul al paisprezecelea (care propune constituirea unei Ligi a Națiunilor), navigația pe mări urmând să fie practicată astfel: liber în timpul unei păci generale, sub controlul Ligii Națiunilor pentru impunerea convențiilor internaționale în timpul unui război general deschis, sau în timpul unui război limitat, care să nu implice nerespectarea convențiilor internaționale, Liga Națiunilor urmând să rămână neutră. Acest punct lovea în interesele comerciale ale Imperiului Britanic. Premierul britanic Lloyd George a refuzat să accepte acest punct, iar restul Aliaților l-au acceptat cu dificultate.Punctul al 3-lea se referea la îndepărtarea, pe cât posibil, a tuturor barierelor economice și restabilirea unor condiții egale pentru comerțul internațional între națiunile care erau de acord cu principiile păcii și se asociau pentru menținerea ei.Dezarmarea era propusă la nivel mondial ca o cerință obligatorie pentru menținerea păcii, iar „toate armamentele naționale vor fi reduse până la ultimul punct compatibil cu securitatea țării’’Punctul 5, referitor la chestiunile coloniale, a introdus temeri între Aliați, pentru că atât Franța, cât și Anglia erau deținătoare ale unor importante imperii coloniale,

Citește mai mult pe site-ul criticii.ro.

Pe același subiect

Join the Discussion

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top