Editorialistul Gheorghe Pârja scrie despre hoția cuvintelor „Mamă”, „Tată” și despre conceptul dictaturii minorităților

Scriitorul și editorialistul maramureșean Gheorghe Pârja își declară nemulțumirea față de deciziile Uniunii Europene din ultimul timp, mai cu seamă față de aceea care propune eliminarea cuvintelor „mamă” și „tată” din vocabular. Acesta se simte jefuit sufletește și invocă mai multe absurdități petrecute de-a lungul anilor, în frustrarea justă, dar exprimată cu tandrețe în editorialul scris pentru Graiul Maramureșului.

Introducerea scriitorului ne îndeamnă la precauție, la un scepticism firesc și sănătos. Numeroasele lovituri aruncate asupra instituției familiei normale, creștine, par a-și atinge apogeul în contemporaneitate, în prezentul atât de tulburat de întrepătrunderea nemulțumirilor medicale cu cele sociale.

„De când cu știrile astea anapoda, mi-am adus aminte de o vorbă de pe la noi: nu tot ce zboară se mănâncă! De când cu aderarea noastră la Uniunea Europeană, cu care sunt învoit, ne vin de la Centru fel de fel de informații. Unele sună a sfaturi, altele sunt reguli și nu de puține ori sunt ordine. Ele bântuie prin marea familie europeană, și sunt primite în mai multe feluri. În unele țări nu au aprobare de aterizare, doar de survol. În timp ce lumea este adânc preocupată de lupta cu virusul parșiv, de la Bruxelles ne vine o legiferare care nu poate trece neobservată. Se referă la sfânta taină a familiei creștine, la afirmarea sentimentelor față de cei care ne-au dat viață: MAMA și TATA. Parlamentul European a elaborat un fel de ghid lingvistic, prin care hotărăște ștergerea din limbajul cotidian, și din memoria oamenilor, a primelor două cuvinte devenite sinonime cu venirea noastră pe lume, primele învățate și rostite cu sfințenie de orice copil: MAMA și TATA.”, scrie în introducere poetul.

Gheorghe Pârja caută echilibrul între impulsul ce îndeamnă la revoltă, la manifestare accentuată și calmul lipsit de indiferență, exprimat prin scris.

„Nici nu am putere să mă revolt, deoarece asta ar însemna să-i dau mare importanță. Dar nici tactica struțului nu este bună. Că indiferența este favorabilă atitudinilor viclene. Mie mi-a rămas scrisul, care să spună povestea. Ce au cu aceste cuvinte sfinte? Acolo, la Centru, s-a instituit un Departament pentru Egalitate, Incluziune și Diversitate, o formulare șireată și umflată, care ar fi o prefață la democratizarea și liberalizarea frontierelor. Bine, dar ce aveți cu părinții? S-a dat și o formulare înfășurată în hârtie creponată, numită comunicarea corectă în problemele comune legate de dizabilități, minorități de gen, rasă, etnie sau religie. Care prevede și modificarea unor expresii clasice, cu care sunt obișnuite multe popoare. Unele sunt aberante. Cel puțin pentru mine.”, precizează scriitorul.

Ziaristul aduce în discuție numeroase aberații impuse din Occident României, cu toate că problema poate fi tratată mult mai firesc decât cu emancipări indecente sau cu directive nepotrivite nouă. Relatarea acestuia cu privire la situația din satul românesc este cât se poate de expresivă și denotă o comportare de bun augur a oamenilor de rând. Cu eleganță revine, mai apoi, la cea mai adâncă nemulțumire – hoția cuvintelor „vitale”.

„În actele personale, în loc de denumirea sexului, feminin sau masculin, se va scrie gen primit la naștere. Ni se sugerează că Dicționarul Explicativ al Limbii Române trebuie revizuit și să adoptăm Dicționarul lingvistic al Uniunii Europene. Citind mai multe texte, pe această temă aberantă, am rămas siderat cu câtă ușurință se vrea schimbarea noastră la suflet și simțiri. Și ni s-a pregătit și marea lovitură împotriva Ființei. Cei care au conceput acest dezastru sufletesc s-au săturat să recunoască că avem milenara sfințenie, că avem MAMĂ și TATĂ. Au hotărât ștergerea acestor cuvinte din dicționar și din vocabularul pruncilor. Geniala lor silabisire când intră în lume.

Și acum începe barbaria. Cuvântul părinți devine părintele 1, pentru mamă, și părintele 2, pentru tată. Nu știu ce gândesc alte popoare, dar din perspectiva acestor modificări lingvistice noi, poporul român va fi afectat profund în sănătatea și moralitatea lui. Parlamentul European, care și-a arogat dreptul de a conduce destinele politice și economice ale Europei, cred că și-a depășit mandatul.

Recent, a declarat Uniunea Europeană zonă liberă pentru comunitate LGBT. Treaba lor! N-am nimic cu ei! Pe la noi, prin sat, se spunea cu îngăduință: așa i-a lăsat Dumnezeu! Aveam și noi un suspect în sat, dar era socotit în rând cu lumea. Dar ce aveți voi cu noi, care nu suntem precum voi? Am citit în presă că este o mare presiune, europeană și americană, asupra României, pentru a recunoaște căsătoriile homosexualilor. Se sugerează chiar ca Guvernul României să aibă un ministru cu această purtare în lume. Nu comentez această pretenție. Mă interesează, după cum vedeți, pasiunea și presiunea Parlamentului European de a-mi fura două cuvinte vitale: MAMA și TATA.”, subliniază Gheorghe Pârja.

Cu o atitudine poetică vehementă, domnul Pârja explică cum limbile se construiesc în timp, organic și în sincronism cu poporul. Aceste realități ar trebui analizate mai cu sârguință de cei ce tind să se dezică de cuvinte, de adevărate instituții ale umanității și, implicit, de valorile ce au clădit cu timpul întreaga civilizație.

„Știu că sunteți porniți pe schimbarea lumii, dar nu-mi jefuiți sufletul. Ați luat multe bunuri naționale, cu acord intern, dar nu cotrobăiți prin cuvintele Limbii Române. Și sufletului. Numai vremea îndelungată se joacă cu ling­vistica. Nici ea, vremea, nu a reușit să distrugă armătura duratei. După cum vedeți, sunt împotriva acestor decizii aberante. Cred că fibra poporului nostru nu va ceda. Nu-și va chema părinții pe numere. Mă alarmează actele personale care ar avea asemenea prevederi aiurite. Dar, nu-mi luați părinții, nu-mi jefuiți cerul, nici pământul. Cum se mai face. Măcar în timpul vieții mele. Citesc presa, ascult vorbele politicienilor. Fragile atitudini față de aceste aberații. Unii europarlamentari români au ridicat mâna. Cum să fim, fără mamă, fără tată?”, scrie ziaristul.

Gheorghe Pârja conchide, amintind de un concept de actualitate ce se transformă, treptat, în realitatea contemporaneității – dictatura minorității.

„Deși este o hotărâre europeană, mi se pare absurdă. Nu-i nevinovată. Vă aduceți aminte de referendumul pentru familie? Eu am reținut drama și hoția cuvintelor MAMĂ și TATĂ și încercarea de a impune dictatura minorității. Când știu bine, că datorită principiului majorității, impus la Paris de președintele american Woodrow Wilson, am devenit România Mare. Atunci am avut și mamă și tată, și frați și surori.”, concluzionează scriitorul maramureșean.

Iată cum luciditatea și tenacitatea promptă a unei elite intelectuale ne relevă primejdiile  omului modern. Poate că revoluțiile nu sunt întocmai soluția cea bună, relatează R3 Media.

Pe același subiect

Join the Discussion

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top