Istoria secretă. A profețit sfârșitul comunismului, dar a fost ucis în pușcărie

Marele sociolog și statistician Anton Golopenția, prieten al lui Mircea Vulcănescu, ucis în același mod în temnițele cominterniste, a fost ales în 2017 membru post-mortem al Academiei Romane, alături de monahul Nicolae Steinhardt şi fostul deţinut politic Ion Jovin.

A profețit sfârșitul comunismului. Votul Adunării Generale pentru alegerea lui Anton Golopenția a fost acordat în unanimitate. Anton Golopenția, fondator al școlii românești de geopolitică, s-a născut la 12 mai 1909, în comuna Prigor, Caraș-Severin, și a plecat la Ceruri în 9 septembrie 1951, din spitalul închisorii Văcărești.

Răpit de stat

O personalitate științifică complexă, licențiat în Drept și Filosofie, cu doctoratul obținut în Germania, în perioada 1947 – 1948 a ocupat funcția de director general la Institutul Central de Statistică, se scrie într-o biografie publicată de portalul Mărturisitorii.ro.

Sociologul martir a colaborat cu Dimitrie Gusti și a realizat, împreună cu Henri Stahl, filmul sociologic „Un sat basa-rabean – Cornova (1931)”. A fost unul din membrii fondatori ai revistei „Geopolitică și geoistorie”.

Din punctul său de vedere, geopolitica este știința care studiază potențialul statelor și dinamica schimbării mediului geopolitic. În opinia sa, geopolitica trebuie să fie un fel de meteorologie politică. Sociologul Anton Golopenţia şi folclorista Ştefania Cristescu, părinţii doamnei Sanda Golopenţia – în prezent profesor emerit la reputata Brown University din Providence, Rhode Island -, s-au cunoscut la Cornova, în timpul campaniei monografice întreprinse de profesorul Dimitrie Gusti, mai informează sursa citată.

A profețit sfârșitul comunismului

Anton Golopenția poate fi considerat primul sociolog român care a prezis în scrierile sale sfârșitul comunismului, în plin avânt criminal al lui, ceea ce probabil i-a și adus exterminarea rapidă în închisorile controlate de ocupanții sovietici.

Declarațiile sale profetice și testamentare scrise chiar în temnițele bolșevice au fost adunate de fiica sa și publicate în lucrarea „Ultima carte”, apărută la Editura Enciclopedică.

În „Enciclopedia valorilor reprimate”, volum coordonat de profesorii Ilie Bădescu și Mihai Ungheanu, se afirmă că „altele erau ierarhiile şcolii monografice de la Bucureşti, ale sociologiei româneşti în genere, dacă ar mai fi trăit Anton Golopenţia – s-a spus, nu o dată, cu adâncă îndreptăţire.

Moartea de martir

I-a fost dat însă marelui cărturar să împărtăşească destinul atâtor străluciţi colegi de generaţie, ca Mircea Vulcănescu, sfârşind în închisoare, condamnat de regimul comunist de ocupaţie, la numai 42 de ani. Nu făcuse niciodată politică de partid, dar “politica” sa – slujirea interesului naţional – intra, fatalmente, în conflict cu ţelurile noilor autorităţi”.

La 16 ianuarie 1950 Golopenția este practic răpit de agenții kominternului, fiind ridicat chiar din sala de lectură a Academiei Române, fără mandat de arestare, după cum se prezintă în Memoriul înaintat prezidiului Academiei. Cele mai plauzibile cauze ale arestării lui Anton Golopenţia sunt considerate a fi funcția pe care a deținut-o la Institutul de Statistică, enunțarea unei doctrine a românismului în scrierile sale, amiciţia cu Lucreţiu Pătrăşcanu, participarea ca expert la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946, cu documente statistice privind despăgubirile către URSS cât și conducerea cercetărilor în Transnistria şi peste Bug (“Românii de la Est de Bug”).

După 18 luni de închisoare sub un regim de exterminare, la Malmaison și Jilava, fără judecată și fără ca familiei să i se permită să-l contacteze ori măcar să afle unde se găseşte, moare în spitalul penitenciarului Văcărești. Certificatul de deces indică drept cauză a mor-ţii “TBC fibro-cazeos” şi drept dată a ei ziua de 9 septembrie 1951.

Dispariția trupului de la morgă

Soţia sa, Ştefania Golopenţia, este înştiinţată de un necunoscut, pe data de 11 septembrie, că trupul lui Anton Golopenţia se află la morgă. Îl găseşte acolo, dar, la întoarcerea de la Serviciul de pompe funebre, trupul lui Anton Golopenţia dispăruse.

A fost îndepărtat fără nici o urmă şi abia după 23 de ani, în 1974, familia reuşeşte să afle cu relativă certitudine locul unde a fost înmormântat: cimitirul din comuna Jilava, se mai arată în lucrarea citată. Fiica lui, în vârstă de nici 10 ani la arestarea tatălui său, emigrează în 1980 în SUA.

Activitatea lui Anton Golopenţia în cadrul sociologiei româneşti a sublini-at-o cu autoritate profesorul H.H. Stahl: “Golopenţia era… o sinteză a mai multora dintre noi: filozof tot atât cât Mircea Vulcănescu, erudit şi profesor tot atât cât Traian Herseni, investiga-tor deopotrivă cu mine şi organizator tot atât de abil ca şi Octavian Neamţu”.

Citește mai mult pe site-ul Evenimentul Zilei.

Pe același subiect

Join the Discussion

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top