Jurnalistul Mirel Palada despre segregare, cenzură, spiritul laș al românilor și viitorul președinte din 2024

STATUL ÎȘI IMPUNE ACUM INTRUZIUNEA DICTATORIALĂ ÎN VIEȚILE NOASTRE, CEI CU OPINII LIBERE ȘI CLARE SUNT CONSIDERAȚI DEVIAȚIONIȘTI.

NU DORESC SĂ MĂ LUPT CU STATUL, DAR ADEVĂRUL TREBUIE SPUS.

NU CRED ÎN CAPACITATEA ROMÂNILOR DE A REALIZA FAPTE EROICE, EI ȘTIU BINE DOAR SĂ BAGE CAPUL ÎNTRE URECHI ȘI SĂ SUPORTE ORICE UMILINȚĂ.

RELAȚIA ASIMETRICĂ DE TIP STĂPÂN-SLUGĂ SE VA CONSOLIDA, ROLUL CELOR CARE VORBIM LIBER VA FI DOAR DE SUPAPE.

FRANȚA ȘI NAȚIUNILE PUTERNICE SE LUPTĂ ACUM PENTRU SUVERANITATEA LOR, ROMÂNIA NU PRICEPE NIMIC ȘI RĂMÂNE PE FRONTUL VECHI.

JAPONEZII SE PROTEJEAZĂ, DAR NU SE VACCINEAZĂ DIN CALCUL CORECT.

DACIAN CIOLOȘ SE VA TOPI ELECTORAL, MAI ALES DACĂ STĂPÂNUL SĂU MACRON PIERDE. CANDIDATUL CU ȘANSE PE ACEA PARTE ÎN 2024 ESTE LAURA CODRUȚA KOVESI.

Cozmin Gușă: Am revenit prieteni, o să deschidem în acest moment discuția de astăzi cu Mirel Palada, bun venit din nou la Gold FM!

Mirel Palada: Cozmin, bine te-am găsit! Sunt onorat și bucuros să fiu aici, alături de voi, de tine și de ascultătorii tăi. Ce faci?

Cozmin Gușă: Uite am ajuns la finalul discuției de astăzi cu SRS-ul la o concluzie care, mă rog, implică niște mișcări în plan societal pe care aș dori să le analizăm împreună, pentru începutul discuției și după aia ne mutăm și la politică, și la politica externă c-ai făcut mari valuri data trecută cu ipoteza cu Geoană candidat în 2024, și de atunci toți stau cu picioarele în apă rece prin partide, prin Serviciile secrete să vadă dacă se confirmă. Deci, în această segregare impusă în planul drepturilor la care am avea sau n-am avea dreptul dacă ne vaccinăm sau dacă nu ne vaccinăm, precum și a timorării celor care se opun propagandei oficiale, și am dat exemple de caz, special Dana Budeanu și Ion Cristoiu din ultimele zile, care au fost loviți puțin cu barosul în cap pentru că-și permit să gândească și să și exprime aceste lucruri. Aș vrea să te întreb cum crezi mai departe că se va rostogoli peste straturile sociale acest gen de atitudine, pe de-o parte nedreaptă, respectiv neconstituțională, respectiv contondentă la adresa un vectori, care repet, și-au permis în continuare să gândească și să se exprime?

STATUL ÎȘI IMPUNE ACUM INTRUZIUNEA DICTATORIALĂ ÎN VIEȚILE NOASTRE, CEI CU OPINII LIBERE ȘI CLARE SUNT CONSIDERAȚI DEVIAȚIONIȘTI.

Mirel Palada: Am urmărit cu mare plăcere discuția pe care ai avut-o cu Sorin Roșca Stănescu, SRS, “Nașul” cunoscut pentru unii dintre noi. SRS-ul ca de obicei este și gustos, șarmant dar și foarte pertinent. Îi urez o călătorie plăcută prin saline până nu vor fi vândute și acestea către stăpânii noștri neocolonialiști. La întrebarea ta am două răspunsuri. Am un răspuns scurt și unul lung. O să încep cu răspunsul scurt că e scurt, și pe urmă continuăm cu celălalt.

Răspunsul scurt este foarte simplu, este un citat celebru: „Curat constituțional Coane Fănică!” pentru că în momentul de față trăim într-o logică din ce în ce mai clară, mai pe față a intruziunii realității dictatoriale în viața noastră.

Am avut o perioadă cumva de libertate prin anii ʼ90 în care ne-am format intelectual, tinerețea noastră, am crezut că aia e normalitatea. Din păcate nu e normalitate, normalitate e ca statul să vină peste tine și să spună: „Gogule stai!” și facem cum zice statul. În consecință, ori de câte ori statul are nevoie să transmită ceva, trece peste toate broderiile așa-zis constituționale, își dă arama pe față și face ce știe mai bine, își impune puterea. Drept pentru care asta s-a întâmplat cu Dana Budeanu, asta s-a întâmplat cu Ion Cristoiu, asta se întâmplă cu oricine vine să conteste narativul oficial. Printre altele, cu falsă modestie mă pun și eu pe lista asta pentru că și eu sunt blocat în mod constant pe facebook, pentru că îndrăznesc să spun altceva decât narativul oficial. Nu sunt conspiraționist, nu sunt antivaccinist, nu sunt KGB-ist, nu țin cu Putin, dar sunt unele lucruri care trebuie să fie spuse, privitor la niște idei foarte puternice care intră în contradicție, în momentul de față, cu nevoia noastră de siguranță sanitară. Și principala idee care este atacată zilele astea este ideea de libertate. Drept pentru care, cred că statul va acționa cu toată priceperea și cu toată forța necesară pentru a-și impune narativul oficial pentru a pune pumnul în gură celor considerați c-ar fi deviaționiști. S-a întâmplat în democrații atât de multe ori, cum noi uităm ce s-a întâmplat în anii 1950-1960 cu vocile dizidente din Statele Unite. Toată lumea plânge de mila dizidenților din Uniunea Sovietică, dar Statele Unite la rândul lor au niște disidenți care au fost călcați în picioare rău de tot, pentru c-au îndrăznit să conteste narativul oficial al acelor vremuri. La fel se va întâmpla și în zilele noastre, tensiunea crește, dar nu contează. Ăsta a fost răspunsul lung.

Cozmin Gușă: Bun. Hai să mergem mai departe pe acest narativ mai lung dar foarte interesant pe care l-ai evocat și să zicem așa. Deci doamna Budeanu, domnul Cristoiu, domnul SRS, domnul Palada, domnul Gușă, ca să mă pun și eu ultimul pe listă, cu cățeaua după mine…

Mirel Palada: Și tu ai fost tăvălit bine.

NU DORESC SĂ MĂ LUPT CU STATUL, DAR ADEVĂRUL TREBUIE SPUS.

Cozmin Gușă: Concluzia forțată ar fi așa, că dacă vrem să mai avem vreun rol în statul român, trebuie să luăm Puterea în stat, că altfel nu se poate. Nu? Altfel spus, noi ăștia care am vrea să fim liberi, dar n-am vrea să luăm Puterea în stat, adică nu vrem să facem politică, sau nu mai vrem să facem politică, ca să putem să fim noi înșine, să ne comportăm cât de cât egal cu conștiința noastră și să fim respectați de cei care contează pentru noi, nu mai avem altceva de făcut, în timp, sugerezi tu decât să fim la butoane. Pentru că altfel, dacă nu suntem la butoane o să trebuiască să fim conformiști, sau tăcuți, sau inexistenți, nu?

Mirel Palada: Concluzia dacă e să o duci până la gândirea finală, da, asta este. Însă vezi tu, depinde în ce fel vrei să joci jocul Puterii. Sunt unii care vor să-l ducă, alții care găsesc mai ușor în viață o soluție alternativă, de cele mai multe ori o soluție statistă. Multe generații s-au retras în flori, s-au retras în pădure, s-au retras în ideile mari. Ori de câte ori dictatura înflorește sunt unii care ridică vocea și încearcă să conteste Puterea. Unii reușesc, alții sunt înghițiți de istorie și alții care preferă să bage capul între urechi și să se ducă în pădure și să admire florile sau să discute filosofie și despre câți îngeri încap pe vârful unui ac. Nu știu în ce măsură eu, pe persoană fizică, mi-aș dori să mă confrunt până la capăt cu aparatul statal, care în spate are o întreagă armată, armată propriu-zis, nu doar armată de propagandiști. Armată cu puști, cu tancuri, cu gloanțe și cu cătușe. Ce spui tu este logica celui care consideră că trebuie să fie militant până la capăt. Au fost militanți buni, au fost militanți răi. Pe tot parcursul istoriei au fost asemenea voci care să zică: „De dragul libertății trebuie să mergem până la capăt”. Și au fost luptători pentru libertate geniali, oameni care au clamat libertate. Exemplul relativ recent și cel mai elocvent e Lenin. Lenin exact asta  spunea. Da, trebuie să luăm Puterea pentru că ce face țarul nu e bine, noi avem dreptate. La fel cum în rândul Rezistenței franceze sau naziste au fost cei care au zis că ce face Hitler e o tâmpenie, noi trebuie să luăm Puterea, pentru că așa nu se mai poate. Acuma, istoria să ne judece. Eu pe persoană fizică, dragă Cozmin, nu știu în ce măsură vreau să ajung la perete sau în fața plutonului de execuție al istoriei, simbolic, că n-o să ne împuște nimeni, dar de multe ori mă apucă nervii și-mi dau seama că trebuie spus adevărul.

Cozmin Gușă: Iar cazul tău, acum nu fac decât un rezumat, nu vreau să deschid discuția deocamdată, dar cazul tău este un unul care, pentru cunoscători, care nu suntem mulți, este caz școală. Practic, pentru faptul că nu ți-ai bătut joc de meserie și n-ai dorit să fii conformist, ai fost admonestat corespunzător. În studiile tale de piață sau în exit-poll-urile pe care le-ai măsurat, le-ai organizat și repet, n-ai dorit să-ți bați joc de meserie, ai deranjat în mod repetat: o dată, de două ori, de trei ori, iar asta ar fi primul strat, care să zicem că era unul strategic pentru că era unul de joc de împărțeală a Puterii.

Mirel Palada: Și de confirmare a Puterii, de confirmare a furăciunii.

Cozmin Gușă: De confirmare a Puterii sau de infirmare a unor furturi electorale, prin cercetare corectă sociologic.

Mirel Palada: Da, confirmarea furăciunilor.

Cozmin Gușă: La Sectorul 1 pot să dau ultimul exemplu celebru, exit-poll-ul de la Sectorul 1 din București, Clotilde Armand versus Dan Tudorache, dar discutăm până dimineața dacă ne pornim, dar tot trebuie să discutăm o dată, acolo ai dat rezultatul corect. Al doilea strat este stratul de opinie, care în mod clar a fost unul proromânesc, dar anti-establishment, un establishment de putere care, în ultima vreme, bineînțeles că s-a adăpat doar la niște filoane externe care erau contrare intereselor României, în orice caz. Că dacă am fi avut un filon extern care să spună: „Hai să ne luăm de braț, dragă Românie, și să ne dezvoltăm, eu cresc de 10 ori într-un an, tu doar de două ori, dar crești și tu de două ori”. Nu s-a întâmplat asta, da. Și le spun ascultătorilor, și după aceea o să-ți adresez o întrebare consecutivă la asta, că în diverse feluri, unele publice, altele nepublice, s-a încercat să fii ogoit, să fie timorat, familia ta să fie pusă în dificultate auzind veștile publice sau nepublice a ceea ce s-ar fi putut, sau a ceea ce ți se poate întâmpla pentru că pericolul nu a trecut și nu vreau să îngrijorez pe nimeni dintre apropiații tăi, dar noi suntem bărbați, știm bine despre ce vorbim aici. Ei bine, acum vin, și nedorind să comentăm astăzi neapărat exemplul Mirel Palada, pe care l-am sintetizat eu cum am putut mai bine pentru ascultători, ce se va întâmpla cu alții ca tine pe niveluri mai mici de împărțeală a Puterii sau a dreptății? Pe nivel comunal, sau pe nivel local, sau pe nivel de companie, sau pe nivel de ramură, care ar dori să facă niște lucruri la locul lor, respectându-și statutul profesional, români sau românce, dar vor intra în coliziune nu cu sistemul ăla mare cu care ai intrat tu în coliziune, dar cu sisteme mai mici, racordate, rotițele mai mici ale sistemului? Pentru că e limpede și în urma acestui proces segregaționist că se va ajunge la așa ceva. De la banalul „Nu vreau să mă vaccinez pentru că mi se pare periculos, cum a fost făcut vaccinul”, sunt foarte mulți oameni care gândesc așa, până la „Domne eu nu accept ca salina mea să fie vândută austriecilor”. Unul din Dej să zică, să meargă acolo să se lege cu lanțul „Nu, nu vreau să fie vândută austriecilor. Bunicii mei au trăit pe lângă salină” sau neamurile lui Palada din Telega, care sunt legate de Slănic Prahova în nu știu ce fel, și atunci ei se vor revolta. Deci asta aș vrea să proiectezi, practic, dacă vor exista contondențe – atenție, astea sunt fără precedent – contondențe și la nivelul oamenilor de rând. La nivelul personalităților s-a mai văzut și am evocat exemplu tău. Putem să dăm și altele, dar am profitat de prezența ta la emisiune. Dacă crezi că se vor înmulți aceste contondențe din această luptă la nivelul oamenilor de rând?

NU CRED ÎN CAPACITATEA ROMÂNILOR DE A REALIZA FAPTE EROICE, EI ȘTIU BINE DOAR SĂ BAGE CAPUL ÎNTRE URECHI ȘI SĂ SUPORTE ORICE UMILINȚĂ.

Mirel Palada: Întrebarea este una foarte puternică. Este clar că nemulțumirea socială este în creștere și o măsor în mod periodic. Chiar astăzi am primit rezultatele celui mai recent sondaj de la echipa mea de staticieni care procesează datele. Și nemulțumirea este în creștere. Lumea nu mai este de acord cu punerea de sancțiuni, cu impunerea stării de alertă, de exemplu, e foarte nemulțumită la adresa lui Iohannis, a lui Cîțu, la felul în care se gestionează lucrurile în general. E un nivel ridicat de refuz al vaccinului, o treime din populație în nici un caz nu vrea să audă, restul până la jumătate e așa și așa, s-ar putea să fie influențată cumva de propagandă. Dar cel puțin 35-40% din români nu se vor vaccina. Însă, vezi tu, ce încerci tu să propui prin întrebare, prin formularea întrebării e un narativ eroic și din păcate, eu fiind o persoană cinică, adică realistă, am mari dubii la adresa capacității poporului român de a realiza fapte eroice. Realitatea este mult mai prozaică și nu neapărat că cert poporul, că și alții sunt la fel de cuminți și de așezați și nu vor chestii geniale. Mai toate lumea e cum erau hobbiți în Tolkien. „Bă mă pui să fac aventuri, lasă-mă naibi în pace cu aventurile tale, eu vreau să mănânc de cinci ori pe zi”. Înțelegi? „Râdem, glumim, du-te tu și fă aventuri, eu vreau aici să stau la mine la crâșmă”. Și e o atitudine foarte de bun simț, sensibilă. Tu ai rostit cuvântul revoltă. Eu o să rostesc cuvântul resemnare. Nu e prima dată când românii, în fața vicisitudinilor istoriei, bagă capul între urechi și zice „Hai să așteptăm să treacă”. Că trece o viață de om, două vieți, 10 ani, încă nu știm.

Perioada cea mai recentă pe care noi am trăit-o, cât de cât… Tu ești un pic mai mare decât mine, eu eram adolescent, tu erai la începutul maturității timpurii, să spunem, ne aducem aminte foarte bine de obsedantul deceniu ʼ80, de anii ʼ80, în anii ʼ70 eram prea mici, în ʼ60, ʼ50 poate mai puțin.

Cozmin Gușă: Nu existam.

Mirel Palada: Nu existam. Dar în anii ʼ80 știm foarte bine cum o populație întreagă a băgat capul între urechi și a așteptat răbdătoare să treacă oprimarea, poate, poate, nu știm, sperăm. Iar felul în care România a ieșit din comunism a fost nu consecința eroismului poporului român, așa cum se încearcă să se proiecteze narativul Revoluției, și-au ieșit, și-au sfâșiat cămășile și-au murit. Au ieșit, așa este, dar dacă nu era Marea Ocultă mondială, acuma folosesc în mod voit termenul ăsta conspirațional, ca să taie cărțile din nou și să hotărască la Malta, gata, țările Europei de Est nu mai sunt sub influență sovietică, trec de partea cealaltă a Cortinei, nu se întâmpla nimic în România. Adu-ți aminte în Ungaria lui 1956, când ungurii, la fel, sperau să scape de ruși, au venit cu tancurile peste ei, i-au călcat în picioare, americanii le-au zis „Da, da, faceți, faceți, revoltați-vă că e bine” și i-au călcat în picioare. Varșovia, revolta din Varșovia, la fel a fost. Kurzii care au fost încurajați o dată la 10 ani să se revolte „că venim și noi imediat să vă ajutăm” au fost călcați în picioare. Dar ăștia de care am zis, măcar au luptat! Deci,  dacă nu exista această intervenție a Marilor Puteri să hotărască soarta unui popor mic, poporul mic și-o fură rău de tot, ca să nu zic altfel. Românii instinctiv știu asta și românii sunt mari maeștrii în a băga capul între urechi și a zice „Hai să așteptăm să treacă ploaia asta de rahat care se abate asupra capetelor noastre”. Iar atunci strategiile de supraviețuire vor fi preponderent pe persoană fizică, vor fi preponderent mioritice, de tip o răbdare resemnată. Îmi pare rău că trebuie să afirm chestia asta dar nu cred că cineva la Telega sau la salină, la Praid sau unde se întâmplă ceva strigător de cer să vină, să iasă. Adu-ți aminte, după ʼ90 am avut un singur erou, părerea mea, un singur erou care a încercat să se pună cu pieptul în fața străinilor, și-a murit. Amărâtul ăla de sindicalist de la Iași care a fost omorât de cehi, da.

Cozmin Gușă: Da, da, da.

Mirel Palada: Iată consecințele rezistenței cu adevărat a unei munci sindicale, a unei lupte sindicale, și a unei lupte de valori duse până la capăt. De cele mai multe ori, mori sau ți-o furi. Succesul este o excepție în lupta pentru Putere când unul e mare și unul e mic. Ne place narativul lui David și Goliat, dar de cele mai multe ori Goliat nu că are dreptate, dar ți-o dă de n-ai aer. Așa încât permite-mi să fiu cinic și circumspect.

RELAȚIA ASIMETRICĂ DE TIP STĂPÂN-SLUGĂ SE VA CONSOLIDA, ROLUL CELOR CARE VORBIM LIBER VA FI DOAR DE SUPAPE.

Cozmin Gușă: Apropo de David și Goliat o să te provoc pe subiectul din Franța unde să vedem pe cine identificăm ca fiind David și pe cine Goliat. Eu aș propune ca Goliat pe domnul Rothschild, care îi ține ațele lui Macron, dar până la asta aș mai avea o provocare pentru tine care, sigur, privește ierarhia socială și relativul respect pe care ni-l dorim cu toții. Perioada pe care o evoci extrem de credibilă și practic repetabilă pentru marea majoritate dintre cei care ne ascultă va genera și o modificare a ierarhizării. Nu că nu s-ar fi întâmplat și în ultimii ani. Nu mă refer aici la ierarhizarea puterii, ci la ierarhizarea valorilor conforme cu respectul pe care ni l-am datora unii altora și motivația pentru care ne-am datora acest respect. Eu pricep de la tine că vom intra într-o perioadă de lașitate majoritară colectivă, în care, cu capul între urechi, după cum bine ai descris situația, românii se vor conforma la absolut orice dar, vor avea grijă, eventual sau nu, și asta e întrebarea mea, să-și clameze un relativ eroism, pentru că românii trebuie să facă paradă? Bănuiesc că nu vor veni să spună suntem niște SdP, sau suntem cine știe ce, sau suntem niște lași, ca să folosesc un termen ușor. Nu, ei vor spune că totuși ar lupta cumva. Și-atunci, cei care s-ar chinui în continuare să muncească pentru adevăr ar intra de două ori în oprobiu. Adică o dată ar intra în oprobiul autorității publice care i-ar bastona, pe exemplele pe care le-am dat mai devreme, și apoi ar intra în oprobiul majorității care n-ar vrea să se privească în oglindă. Adică ce contorsionări de tip social vezi tu, știu că mergem puțin prea departe, dar îmi plac imaginile astea pe care am reușit să le creăm și tu să le evoci, ca să vizualizăm foarte bine viața pe care o avem de trăit. Că în rest, vorba ta, un pahar de vin mai putem bea în continuare, cât om mai bea. O slănină și o brânză, unii dintre noi, încă mai avem, alții poate că nu, dar din punct de vedere al imaginii interacțiunii sociale cum ai sintetiza-o, între oameni, între români?

Mirel Palada: Vezi, tu ai împărțit cât se poate de just, de pertinent structura socială, volumul social între o majoritate tăcută și o minoritate vocală. Noi, vrem nu vrem, suntem de acord cu chestia asta, alteori ni se pare că e o mare tâmpenie, facem parte din această minoritate vocală și avem curajul propriilor idei. Depinde în ce măsură îți jignești publicul, depinde cum îi spui publicului că este laș, depinde cum îi spui românului că ar putea să facă mai mult și să fie un pic mai brav, să aibă o conștiință socială, civică cum ar zice ONG-iștii sau cum ar zice Marx. Și de ce am spus de Hollywood? Pentru că oamenilor le plac eroii, oamenii nu se supără pe eroi. Trebuie să fi al naibii de cinic, și al naibii de impertinent, încât oamenii să se supere pe tine. Frank Zappa o făcea și jignea de manieră explicită.

Cozmin Gușă: Da, da, bun exemplu.

Mirel Palada: Dar la fiecare apariție de tip Frank Zappa, care avea o relație interesantă cu publicul său, ai tot soiul de Kenny Rogers care cântă frumos publicului și spune, Gogule ești nemaipomenit. Drept pentru care atâta timp cât vocile publice au o gestionare decentă a narativului de rezistență, lumea nu se va supăra pe ei. Din contră, vocile minoritare care vor veni să spună bă e nasol, bă ne cuceresc străinii, bă e groasă situația, bă suntem cam slugi, vor fi ca un fel de supapă de eliberare, cum erau bancurile pe vremuri, în anii ʼ70-ʼ80. Oamenii nu erau supărați pe bancuri sau pe cei care spuneau bancuri împotriva lui Ceaușescu. Îi considerau niște micro eroi. Mai erau și turnătorii care veneau să spună, Gogule vezi că ăla a spus un banc periculos, sau erau românii care ascultau Europa Liberă, ascunși în baie ca să curgă apa să nu se audă, să fie interceptați. Era o paranoie. Cine dracuʼ stă după tine să te verifice la Mizil că asculți Europa Liberă sau nu. Aveau o rezistență tăcută. Era ca-n bancul ăla cu Putin și curajul: „Vezi mă, m-am pișat pe el dar nu m-am descheiat la pantaloni”. Îmi cer scuze că folosesc cuvintele astea la radio, îmi cer iertare ascultătorilor mai pudibonzi, dar așa e bancul și e un banc foarte puternic. Marea majoritate a românilor au această relație cu puterea: mamă ce i-am zis, dar i-am zis în baie să nu mă audă nimeni. Și atunci vocile care îndrăznesc să o spună public, de regulă, sunt acceptate și vin să îndeplinească o nevoie, o fantasmă. Exact ce face Hollywood-ul. Hollywood-ul ți-l propune pe Robin Hood, chiar acum mă uitam la niște postere geniale cu Errol Flynn știi că a avut varianta aceea clasică a lui Robin Hood în anii ʼ30 la Hollywood. Oamenii au nevoie de Errol Flynn. Probabil că ascultătorii noștri nu știu cine e Errol Flynn, era un fel de George Clooney pe vremea respectivă. Și-atunci nu ai cum să te superi pe Errol Flynn, te superi pe Frank Zappa, că este impertinent, dar noi cred că venim să îndeplinim o nevoie socială. În mod paradoxal, prin vocile noastre, s-ar putea cumva să întărim establishment-ul pentru că lumea în loc să ardă în liniște, să mocnească în liniște și să fie din ce în ce mai furioasă, noi suntem ca un fel de supapă: „A, a zis-o ăla, gata nu mai e nevoie, gata mamă ce m-am ușurat. A, ce m-am răcorit că a zis ăla”. Și apoi își vede mai departe de treabă. Relația asimetrică stăpân-slugă continuă și aia e. Sună cinic.

FRANȚA ȘI NAȚIUNILE PUTERNICE SE LUPTĂ ACUM PENTRU SUVERANITATEA LOR, ROMÂNIA NU PRICEPE NIMIC ȘI RĂMÂNE PE FRONTUL VECHI.

Cozmin Gușă: Nu, nu. Sună realist, doar că voiam să desenezi pentru ca cei care ne urmăresc cu ochii minții să poată să-și închipuie viitorul, și sunt de acord. Vin acum la treaba asta din Franța pentru ca după aia să vedem cât putem astăzi, care sunt cleștii care, mă rog, și-ar măsura forțele și pentru România. În Franța a început destul de timid, a încercat să fie ascunsă mediatic această revoltă inițială a rezerviștilor. Tot am vorbit aici la GOLD FM, de vreo lună și jumătate, tot am vorbit despre asta. Și până la urmă, uite, alaltăieri seară a venit și o trupă de activi pe lângă rezerviști, adică pe lângă generalii ăia în rezervă, coloneii, mulți, câteva mii, au venit și foarte mulți activi care au pus aceeași problemă: conducere de tip Macron nu mai dorim, suveranitatea statului este în pericol. Au descris-o într-un mod patriotic, dar cu subiect și predicat. Este limpede că se dorește debarcarea unui anumit gen de putere care astăzi are forma lui Macron. În trecut a avut forma lui Hollande. Dar e limpede că în Franța, țara de unde au venit cam toate revoluțiile, se întâmplă lucruri. Care la un moment dat ar putea să infesteze, la modul pozitiv, să influențeze gândirea și în alte state puternice care ar marșa pe linia asta, adică le dă mâna să marșeze pe cartea suveranității. Este o carte bună de negociat în continuare. Știu că urmărești aceste lucruri, le urmărești cu atenție. Anul acesta sunt alegeri regionale în Franța, anul viitor sunt alegeri prezidențiale. Întrebarea are un caracter dublu. Deci, această mișcare consecutivă anului în care a fost aniversat De Gaulle, să zicem, și închidem paranteza, această mișcare crezi că este o amorsă politică pentru a genera rezultate la regionale, care apoi să se concretizeze într-o schimbare radicală la prezidențiale? Și aș vrea să dezvolți în această idee, dacă ești de acord.

Mirel Palada: Vezi tu, mai devreme spuneai despre Rothschild și felul în care-l sprijină pe Macron atunci când eu am pomenit de David și Goliat, implicit spunând că Rothschild este un Goliat și ceilalți care-l contestă în Franța sunt niște bieți David care dau cu praștia poate, poate. Acolo este o luptă un pic mai echilibrată. Nu este vorba despre cetățeanul de rând care să se bate cu Goliat, ci e o bătălie între un Goliat mai mare și un Goliat mai mic. Armata franceză nu e de ici, de colo, după cum foarte bine menționai în interviul pe care l-ai avut cu Ștefan Popescu, un interviu excepțional, felicitări pentru el.

Cozmin Gușă: Da, bravo lui, Ștefan Popescu un om de ispravă.

Mirel Palada: Excelent. Franța are una dintre cele mai importante armate din lume și singura, în momentul de față, în Uniunea Europeană care să reușească să fie în Top 10 mondial. Celelalte armate, mai mărunt, mai cuminte față de uriașii cum ar fi Statele Unite, China, Rusia, Turcia, Iranul, India. În consecință, ce se întâmplă în momentul de față cu această canonadă prevestitoare de mesaj suveranist-naționalist, și eu cred, la fel cum ai rostit tu, în întrebarea ta, că este doar un început prevestitor pentru campania electorală. Francezii au doi ani de campanie. Alegeri regionale anul acesta, alegeri prezidențiale. Ce contează foarte mult sunt alegerile prezidențiale și dacă Macron mai prinde un mandat sau nu. Este clar că este o parte semnificativă a Franței, Franța profundă, Franța de Dreapta, Franța conservatoare, Franța care nu acceptă atât de ușor reforma de valori, reforma de gândire propusă de către globaliști, de către corporatiști. Și este clar că Armata franceză este mai degrabă de partea acestei Franțe tăcute, acestei Franțe profunde, decât de partea TFL-ilor francezi. Și fie că armata sprijină un candidat conservator deja puternic cum ar fi Marie Le Pen, fie că încearcă să-și construiască un candidat la fel de viabil care să intre în finală, să-l conteste pe Macron sau să-l sprijine pe Le Pen, scenariile sunt complicate. Dar este clar că face parte dintr-un efort de campanie electorală. E cum e înainte marilor bătălii. Cum încep marile bătălii în Al Doilea Război Mondial sau în Primul Război Mondial, în luptele moderne? În foc de artilerie, un baraj de artilerie care durează, îi toacă bine pe ceilalți, de cealaltă parte a frontului și pe urmă încep să se miște trupele cu adevărat. Acum avem de-a face cu un prim baraj de artilerie, de foc. Al doilea baraj de artilerie iată că a venit dinspre zona militarilor activi. Au început rezerviștii cu tunurile de calibru mai mic, crește calibru, dar dincolo de finalitatea asta tactică, de care discutăm noi, ei fac chestia asta pentru că începe campania electorală. Și totuși ideile propuse sunt dincolo de efortul de campanie. Efortul de campanie este pentru a câștiga Puterea prezidențială. Președintele contează cel mai mult în Franța pentru că este republică prezidențială. El dă tonul, el dă linia. În consecință, să nu riscăm să nu vedem pădurea din cauza copacilor, să ne focalizăm prea mult pe efortul de campanie și să nu înțelegem că este, de fapt, expresia unei nevoi puternice de schimbare, unii ar zice de rezistență în Franța, alții de revenire la ideile mai întregi la cap, depinde de care parte a războiului valorilor te afli, dar e clar că este o dezbatere din ce în ce mai puternică ce vine pe linia Brexit-ului, ce vine pe linia recâștigării suveranității în fața unui Bruxelles din ce în ce mai important, și în fața unei Germanii, care prin intermediul narativului european de fapt își proiectează prea puternic interesele naționale. Așa cum spuneați și voi în interviul pe care l-ai avut cu Ștefan Popescu, România riscă să lupte războiul fals, să nu-și dea seama că face parte din filmul vechi și noi să fim slugarnic de partea globaliștilor în momentul în care curentul de opinie în Europa începe să se schimbe și să ai din ce în ce mai mult un discurs de apărare a interesului național, de suveranism, de protejare a națiunii în fața tăvălugului globalist. Știu că sună propagandist, știu că sună învechit, dar eu pun o întrebare celor care ne ascultă și s-ar putea să fie un pic reticenți, „Mai du-te mă naibii cu națiunea și cu prostiile tale, bă revolutule, bă primitivule, bă medievalule”. Ok, să zicem că e așa. Dar am și eu o întrebare: de ce totuși națiunile puternice americanii, nemții, francezii, englezii, evrei, indienii, chinezii, bă nici unul, nici unul nu renunță la această prostie medievală. Bă, toți își sărbătoresc Ziua națională, bă toți țin la țara lor. Cum Dumnezeu se întâmplă ca izvorul de globalitate, Statele Unite, care încearcă să convingă statele mici, statele satelit, statele colonii, bă nu mai fiți naționaliști, bă e o prostie naționalismul ăsta, bă supuneți-vă, bă predați-vă ideii globaliste, tocmai americanii să fie al naibii de patrioți, de naționaliști, tocmai francezii, tocmai chinezii, tocmai japonezii.

Citește mai mult pe site-ul cozmingusa.net.

Pe același subiect

Join the Discussion

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top