„Oamenii sunt pur şi simplu luaţi pe sus, băgaţi în lagăre, torturaţi, ucişi” – 22 de ani de TEROARE în China comunistă (Video)

În fiecare an, pe 25 aprilie, în peste 100 de ţări din întreaga lume se comemorează „Apelul de la Zhongnanhai” – primul apel paşnic de amploare al practicanţilor Falun Gong din China. Intraţi în colimatorul regimului pentru că practica lor devenea mai populară decât comunismul, aceştia cereau autorităţilor să înceteze hărţuirea declanşată şi să-i elibereze pe colegii lor arestaţi abuziv. Acest apel, diferit de tot ceea ce văzuse China până atunci – civilizat, fără scandări sau manifestări agresive – avea să prefigureze una dintre cele mai vicioase opresiuni din timpurile moderne.

Momentul a fost marcat şi în România, unde zeci de practicanţi Falun Gong au venit în faţa Ambasadei Chinei pentru a onora curajul colegilor lor chinezi şi, de asemenea, pentru a atrage atenţia opiniei publice asupra faptului că, în China comunistă, oamenii continuă să fie persecutaţi brutal şi chiar ucişi pentru convingerile lor. Iar agresorul este însuşi statul…

Ţinând în mâini fotografii ale colegilor lor ucişi de-a lungul celor 22 ani de persecuţie, practicanţii au ţinut momente de reculegere în memoria victimelor, au împărţit materiale informative trecătorilor şi, unii dintre ei au executat exerciţiile Falun Gong, făcând să răsune în faţa ambasadei dictaturii comuniste muzica serenă care, cândva, putea fi auzită în mai toate parcurile Chinei.

Ce este Falun Gong? De ce sunt aderenţii practicii persecutaţi atât de brutal în China? Care este situaţia din prezent? Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări direct de la sursă, Epoch Times a discutat cu câţiva din zecile de practicanţi Falun Dafa care au venit astăzi în faţa Ambasadei Chinei pentru a protesta.

Românii care practică Falun Gong au ieşit în stradă

„Falun Dafa sau Falun Gong este o disciplină bazată pe coduri morale care are cinci exerciţii cu mişcări lente. Este o practică foarte sănătoasă, mai ales pentru minte. Aici vorbim de o înălţare a caracterului, aici vorbim exact de ceea ce îi lipseşte societăţii umane în acest moment – coduri morale, caracter curat. Falun Dafa se bazează pe trei principii – Adevăr, Compasiune, Toleranţă.

Noi suntem practicanţi Falun Gong, iar ceea ce se întâmplă de peste 20 şi ceva de ani în China este îngrijorător şi nu putem să lăsăm lucrurile aşa. În China are loc un genocid. Nişte oameni buni care nu fac decât să practice exerciţii şi să aibă parte de o disciplină morală sunt pur şi simplu luaţi, băgaţi în lagăre, torturaţi, spălaţi pe creieri, ucişi. Are loc şi infamul trafic de organe, recoltarea forţată de organe pe viu. Crime, genocid! Toate astea cumva în văzul lumii, dar nimeni nu ia atitudine. China este o zonă restricţionată şi atunci noi încercăm să atragem atenţia prin protestul nostru de ceva vreme”, ne-a explicat Andrei, un muzician de 42 de ani.

Întrebat ce şi-ar dori să se întâmple în urma protestelor din faţa Ambasadei Chinei, Andrei a răspuns:

„Mi-aş dori să se ia nişte măsuri, dar la modul serios, drastice, pentru că nu e posibil ca de 22 de ani să moară milioane de oameni, nu-i posibil PCC să recolteze forţat organe şi nimeni să nu facă absolut nimic. Nu ştiu, parcă nu mai suntem umani, parcă nu mai avem nimic uman în noi… lăsăm acest genocid şi toate aceste crime să treacă pe lângă noi…”.

La rândul ei, Irina, o tânără de doar 21 de ani, a punctat că ideologia comunistă este total împotriva principiilor benevolente după care se ghidează practicanţii Falun Gong.

„Practicanţii Falun Dafa se ghidează după trei principii: Adevăr, Compasiune şi Toleranţă, dar ideologia comunistă este total împotriva acestor lucruri benevolente. Eu cred cu tărie în aceste principii pe care le-am enumerat mai devreme. Consider că suntem liberi să alegem şi consider că, chiar dacă sunt româncă, colegii mei din China şi din alte ţări ar trebui să aibă dreptul de a alege ce vor să facă şi după ce valori ar trebui să se îndrume”, a declarat Irina.

O altă tânără practicantă, Diana, a vorbit şi ea despre faptul că oamenii ar trebui să aibă libertatea de credinţă şi şi-a exprimat speranţa că ţările lumii se vor uni până la urmă pentru a combate crimele Partidului Comunist Chinez.

„Am venit în faţa Ambasadei Chinei din solidaritate faţă de colegii mei practicanţi Falun Gong din China care din păcate sunt persecutaţi de 22 de ani pentru faptul că au o credinţă şi vor să fie oameni mai buni, iar situaţia asta mi se pare una dintre cele mai mari crime împotriva umanităţii care au existat vreodată. Am venit pentru a fi alături de ei şi pentru a exprima faptul că fiecare om are dreptul de a-şi alege credinţa şi de a alege să fie un om bun. Mi-aş dori să afle cât mai mulţi oameni despre ce se întâmplă în China, şi prin acţiunile noastre şi prin faptul că lumea începe să conştientizeze că aceste lucruri se întâmplă acum, în 2021, practic ţările, oamenii să se unească astfel încât acţiunile Partidului Comunist Chinez să nu mai poată fi permise”, a transmis Diana.

Liliana, o practicantă Falun Gong venită din provincie pentru acest eveniment, ne-a vorbit şi ea despre importanţa principiilor morale pentru societate.

„Eu cred în Adevăr, Bunătate şi Toleranţă şi cred că în viaţa de zi cu zi a fiecăruia se pot întâmpla minuni dacă fiecare om crede în aceste trei principii. Ajută prin exemplul lui personal, poate să-i schimbe şi pe cei din jurul lui să fie mai buni şi astfel să se îmbunătăţească şi starea morală a unei societăţi. Falun Dafa te ajută să îţi păstrezi echilibrul psihic, moral. Mi-aş dori să înceteze odată persecuţia practicanţilor Falun Dafa care se petrece în China, să nu se mai perpetueze atrocităţile care au loc. Oamenii sunt prinşi şi arestaţi de către regimul comunist chinez, aruncaţi în închisoare şi torturaţi, obligaţi prin tortură să renunţe la Adevăr, Bunătate şi Toleranţă…”, a afirmat Liliana.

În continuare am vorbit cu Alexandru, un tânăr IT-ist din Capitală. Întrebat de ce iese în stradă, el ca român, pentru ceea ce se întâmplă în China, Alexandru a vorbit despre ceea ce el consideră a fi „o datorie morală”:

„Mi se pare o mare nedreptate ceea ce se întâmplă în acest moment. Este datoria mea morală să susţin ceea ce este drept şi ceea ce este bun pe lumea asta. De când a început persecuţia, Partidul Comunist a început să bage în puşcărie practicanţii Falun Gong, s-a ajuns chiar şi la recoltare forţată de organe. Nu mi se pare normal ca noi să stăm cu mâinile în sân şi să nu luăm atitudine în faţa acestei nedreptăţi. Mi-aş dori ca PCC să înceteze această persecuţie nedreaptă”.

Doamna Gela a explicat că, iniţial, autorităţile chineze au promovat Falun Gong graţie beneficiilor sale pentru sănătate, însă atunci când numărul practicanţilor a devenit prea mare, situaţia a luat o turnură dramatică.

„După 7 ani în care au promovat Falun Gong pentru beneficiile uriaşe aduse societăţii, din cauza faptului că numărul practicanţilor depăşise numărul membrilor Partidului Comunist, au considerat că e periculos pentru autoritatea PCC. Adevăr, Compasiune, Toleranţă sunt principii care înspăimântă realmente Partidul Comunist Chinez şi atunci îi bagă pe practicanţi în centre de spălare a creierului, în lagăre de muncă, în puşcării după procese de faţadă, îi torturează îngrozitor. O femeie a povestit că a fost torturată cu 50 de metode de tortură… practic le fac orice răutate este posibil, ca ei să renunţe la practica Falun Gong.

Partidul Comunist Chinez caută profit cu orice preţ, din absolut orice situaţie, fără scrupule, fără pic de conştiinţă, astfel că s-a gândit că e bine să ‘valorifice’ persoanele torturate recoltându-le forţat organele astfel încât au ajuns să dezvolte o uriaşă industrie a transplanturilor. Asta, în condiţiile în care nu exista nici măcar un sistem de donare a organelor în China. Oamenii sunt jefuiţi de organele lor, cremaţi ulterior.

Îmi doresc ca oamenii să conştientizeze că nu pot aştepta nimic bun de la un regim criminal care îşi torturează propriii cetăţeni, care îi dezumanizează. Un coleg de-al nostru practicant care a fost în puşcăriile din China şi a reuşit să scape cu viaţă a spus într-un interviu, că până şi acel mic loc din inima ta, acel spaţiu de puritate pe care îl mai ai, până şi pe acela vor să ţi-l smulgă”, a menţionat Gela.

În final, am vorbit cu Oana, care ne-a spus că, privind prin prisma situaţiei de astăzi, „cred că pot spune că ziua de 25 aprilie 1999 poate fi numită începutul sfârşitului”.

„Este prima zi în care Partidul Comunist Chinez a început războiul cu umanitatea: mai întâi cu proprii cetăţeni care mai aveau ceva curat în suflet şi erau neatinşi de propaganda, minciunile şi decăderea morală impuse de PCC, război care s-a extins apoi împotriva întregii umanităţi pentru a distruge tot ceea ce mai există bun pe lume. (…) Falun Dafa este o cale prin care oricare dintre noi, urmând nişte principii minunate – Adevăr, Compasiune, Toleranţă, – poate ieşi din bâlciul deşertăciunilor, din cercul vicios al acestei lumi murdare. Poate ieşi şi poate face faţă acestor provocări la care suntem supuşi în aceste zile. Este o cale prin care oricine îşi poate păstra acea bunătate cu care a venit, acea sclipire divină cu care am fost toţi înzestraţi”, a adăugat Oana.

Redăm în continuare comunicatul Asociaţiei „Falun Dafa România” pe această temă:

Falun Gong şi apelul de la Zhongnanhai

Prezentată public în 1992, Falun Gong [sau Falun Dafa] – practică tradiţională ce are la bază principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă, şi un set de exerciţii line denumite qigong în cultura asiatică – a devenit rapid foarte populară în China, fiind iniţial susţinută inclusiv de către autorităţi, pentru efectele sale benefice care degrevau sistemul public de sănătate de o mulţime de cheltuieli.

Lucrurile aveau însă să se schimbe în 1999, când regimul chinez a constatat că numărul practicanţilor Falun Gong era estimat la 70-100 de milioane, mai mare decât cel al membrilor Partidului Comunist. Succesul Falun Gong a îngrijorat regimul, cunoscut pentru toleranţă zero faţă de orice curent de gândire bazat pe alte valori decât lupta de clasă şi violenţa promovate de marxism.

Marele nemulţumit a fost chiar preşedintele de atunci al Chinei, Jiang Zemin, şi, alături de el, câţiva oficiali de rang înalt, deşi merită menţionat că mulţi dintre liderii comunişti nu aveau nicio problemă cu Falun Gong. Din contră, unii dintre ei chiar lăudau public beneficiile Falun Gong.

Cum practica ajunsese mai populară decât partidul pe care-l conducea, Jiang Zemin a decis eradicarea ei, convins fiind că dacă o va „şterge” de pe faţa Chinei acest lucru îi va consolida poziţia de lider şi va demonstra poporului „supremaţia” regimului roşu.

Campania contra Falun Gong a început prin calomniere şi hărţuire, faţă de care practicanţii au reacţionat prin apelul paşnic de la Zhongnanhai. Mai exact, pe 25 aprilie 1999, peste 10.000 de aderenţi s-au strâns la sediul central al Guvernului de la Beijing pentru a cere două lucruri: încetarea campaniei de defăimare şi eliberarea practicanţilor arestaţi abuziv în oraşul de coastă Tianjin, acolo unde avusese loc prima acţiune în forţă a Securităţii comuniste împotriva Falun Gong.

Apelul lor a fost unul cum nu se mai văzuse în China: paşnic, civilizat, fără scandări de lozinci şi fără manifestări agresive. Imaginile filmate de cameramanii postului ABC au surprins un uriaş grup de chinezi aliniaţi pe câteva rânduri, în linişte, de-a lungul a doi kilometri, în apropierea Oraşului Interzis.Practicanţi Falun Gong s-au adunat în linişte la Zhongnanhai pentru a apela paşnic pentru a fi trataţi drept, în aprilie 1999 (prin bunăvoinţa Clearwisdom.net)

În scurt timp, premierul de la acel moment, Zhu Rongji, a emis un ordin de eliberare a practicanţilor arestaţi în Tianjin. Mulţumiţi, demonstranţii s-au dispersat în linişte, aşa cum veniseră.

Situaţia părea rezolvată, iar evenimentul a ajuns pe paginile marilor ziare din întreaga lume, conducerea Chinei fiind lăudată pentru abordarea adoptată. Mai ales că, la ultima mare demonstraţie care avusese loc în China în 1989, regimul comunist scosese tancurile contra studenţilor din Piaţa Tiananmen.

Persecuţia împotriva Falun Gong

Liniştea nu a durat însă mult, pentru că Jiang Zemin avea alte planuri. Circa 3 luni mai târziu, pe 20 iulie 1999, liderul Partidului Comunist Chinez (PCC) şi-a impus punctul de vedere în faţa celorlalţi lideri din organismul de conducere a ţării şi a dispus eradicarea Falun Gong prin orice mijloace. Practica a fost scoasă în afara legii, iar mass-media a declanşat o campanie de demonizare cum China nu mai văzuse de la Marea Revoluţie Culturală.

Au urmat violenţe de nedescris: arestări, torturi, bătăi, violuri, muncă forţată, sesiuni de spălare pe creier. Totul pentru ca practicanţii să renunţe la Falun Gong, la principiile morale în care credeau, şi să îmbrăţişeze valorile marxiste ale Partidului. Acest lucru însă nu s-a întâmplat. Marea majoritate a aderenţilor au refuzat să renunţe la practică, căci Falun Gong le îmbunătăţise dramatic sănătatea şi le schimbase viaţa în bine.

Aşa că Partidul s-a trezit având în custodie o masă uriaşă de oameni deloc dornici să se lase „reformaţi”. Şi, cu o persecuţie care devenea tot mai costisitoare, PCC s-a gândit să-i „valorifice” pe aderenţi (oameni foarte sănătoşi datorită practicii) lansând ceea ce avea să intre în istorie drept genocidul contra Falun Gong. Concret, pentru a-şi finanţa campania de exterminare, partidul-stat a început să omoare practicanţi aflaţi în spatele gratiilor, pe scară largă, pentru a le vinde organele pentru profit, aşa cum aveau să releve o serie de investigaţii independente realizate ulterior.Practicanţi Falun Dafa la un protest paşnic (Samira Bouaou / Epoch Times)

PCC a dezvoltat în scurt timp o industrie macabră – dar înfloritoare – a recoltării forţate de organe. Spitalele de transplant au apărut unul după altul pe tot teritoriul ţării, a fost implicată inclusiv armata în operaţiune, iar regimul comunist a încasat, şi continua să încaseze, cifre cu multe zerouri din uciderea propriilor cetăţeni.

Pentru a înţelege amploarea fenomenului e suficient să ne uităm la ultimul şi cel mai amplu raport publicat pe această temă, din care reiese că, începând cu anul 2000, în China s-au făcut între 60.000 şi 100.000 de transplanturi pe an, aceasta în timp ce regimul comunist chinez susţine oficial că efectuează doar 10.000 pe an. Autorii raportului estimează că numărul real al transplanturilor efectuate în 15 ani (perioada acoperită de cercetările lor) trece de 1,4 milioane, din care 1,2 milioane nu au nicio justificare oficială şi nu pot fi explicate decât prin existenţa unei uriaşe bănci de donatori vii. Iar majoritatea celor sacrificaţi pe mesele de operaţii au fost practicanţi Falun Gong, cea mai numeroasă populaţie din centrele de detenţie.

Vă invităm să urmăriţi material video în care sunt prezentate dovezile „genocidului medical”.

Rezistenţă paşnică. Dar de neclintit

Deşi dictatorul Jiang Zemin voia „să elimine Falun Gong în trei luni” (iar ca urmare a ordinului său aparatul de securitate al celui mai mare regim comunist din lume s-a năpustit cu toată greutatea asupra Falun Gong), intenţia lui s-a făcut praf în faţa rezistenţei paşnice a practicanţilor. O rezistenţă paşnică, dar fermă şi demnă, care a produs, de-a lungul anilor, unde de şoc în societatea chineză.

Ca urmare a acţiunilor de informare a publicului larg despre crimele comise de regim mulţi chinezi au reuşit să vadă dincolo de propaganda oficială împotriva Falun Gong. Ba chiar unii care participau într-un fel sau altul la persecuţie s-au oprit din a colabora cu regimul criminal. De la oficiali de rang înalt, la gardieni sau poliţişti, mulţi şi-au reconsiderat poziţia şi au luat partea dreptăţii. Şocul aflării adevărului pe scară largă a determinat un curent imens de demisii din Partid şi din organizaţiile sale afiliate.

Iar lucrurile nu s-au oprit aici. De-a lungul acestor ani de durere şi crime, practicanţii din China nu doar că n-au renunţat la convingerile lor, ci s-au mobilizat şi au făcut eforturi peste eforturi pentru a dezvălui şi comunităţii internaţionale atrocităţile ce au loc în China comunistă şi a contribui la stoparea lor. Sprijiniţi de colegii lor din întreaga lume, precum şi de alţi oameni cu inimă bună, aderenţii Falun Gong au adus la cunoştinţa opiniei publice internaţionale crimele pe scară largă comise de regimul de la Beijing. Astfel, s-au făcut paşi importanţi în limitarea atrocităţilor.Aderenţi Falun Gong purtând poze ale celor ucişi de regimul comunist, 13 mai 2016. (Samira Bouaou/Epoch Times)

Atât Parlamentul European, cât şi Congresul SUA au adoptat rezoluţii care condamnă recoltarea forţată de organe din China şi au cerut încetarea crimelor. În acelaşi timp, o serie de state au luat atitudine împotriva fenomenului şi au introdus în legislaţie restricţii menite să îl combată. Cu toate acestea, pentru că influenţa regimului comunist chinez la nivel global este semnificativă, genocidul rămâne încă insuficient adresat, mulţi preferând să închidă ochii la crime.

În pofida tuturor eforturilor, persecuţia din China încă nu s-a sfârşit. Din 1999 până în prezent, milioane de aderenţi ai mişcării Falun Gong şi-au pierdut viaţa şi alţii continuă să fie ucişi (inclusiv pentru organele lor). Tocmai de aceea, demersurile paşnice pentru stoparea crimelor rămân de importanţă vitală, scrie The Epoch Times România.